2 povestiri scurte cu trolee si babe
Astazi nu am chef sa scriu foarte mult. De aceea o sa incerc sa folosesc cat mai putine cuvinte pentru a va istorisi doua intamplari adevarate, din categoria “se intampla in troleu”
Povestea 1
Acum doua saptamani, intr-un 90, 91, 69, 61 sau ceva care mergea de la Eroilor la Universitate, pe traseul meu, era o babuta. Nu pot spune ce avea deosebit fata de celelalte 15-20 de babe din troleu. Cu un kilometru inainte de statia de la Universitate a inceput sa se agite si sa dea cu coatele in stanga si in dreapta. Nu va mirati, ca asta fac babutele. Asta e menirea lor: sa te calce, sa se imbulzeasca la usi, sa se panicheze la gandul ca urmeaza STATIA LOR cand li se va pune la incercare toata indemanarea si talentul de contorsioniste. Totusi aceasta babuta mi-a atras atentia cand, la o frana brutala, s-a aflat, pentru cateva fractiuni de secunda, in imponderabilitate. Da, gravitate ZERO…. Iar eu, privind-o fascinat, zambeam, murmurand incet: “Zboara, mamaie, zboaraaa!! ZBOOAARAAAA!!”
Povestea 2
Elementele decorului sunt aceleasi ca la prima povestire. Un troleu 69 oprit in statie la Universitate. Eu, borsit undeva in spate, langa usa. O babuta alearga disperata de undeva din spatele troleului, se opreste in fata usilor si intreaba:
“Nu va suparati, asta merge la OBOR?”
“Da doamna, merge..” i-a raspuns un domn amabil de langa mine.
Si in timp ce domnul amabil spunea asta, usile troleului se inchideau frumos in nasul babutei. Privind-o am putut deslusi emotiile contradictorii pe fata ei: satisfactia ca a gasit troleul bun, furia ca a ramas ca proasta pe afara.
PS: Daca mariti poza cu troleul o sa vedeti ce tricou Puma de toata frumusetea are soferul RATB, acum am vazut si eu
)



No trackbacks yet.