Pe curand, mandro!

Nu stiu ce m-a apucat astazi de mi-au zburat gandurile catre Sergiu Nicolaescu, cel mai prolific regizor de film din Romania cu peste 40 de filme de lung metraj, in mai mult de jumatate jucand rolurile principale. Chiar daca talentul lui este indiscutabil, pe mine ma amuza putin filmele astea in care el centreaza si tot el da cu capul. Am tot auzit oameni spunand ca daca s-ar fi nascut in SUA acum era o celebritate bogata. Poate ca da, poate ca nu, nu o sa stim niciodata. Putem insa, de dragul exercitiului imaginativ, sa ne inchipuim cum ar fi aratat mai multe filme care au facut istorie la Hollywood daca ar fi fost pe mana lui Sergiu Nicolaescu.

Terminator: Jucat de Sergiu Nicolaescu si nu de Arnold, personajul principal ar fi fost in primul rand mai stilat. O palarie sic, un sacou peste o camasa in carouri, ca suntem oameni/roboti respectabili, ce naiba. Modelul de Terminator interpretat de el ar fi fost indestructibil: nu ar fi putut fi zgariat nici macar daca o bomba atomica ar fi explodat in bratele lui. Harley-ul din partea a 2-a ar fi fost inlocuit cu o Mobra zdravana iar celebra replica “hasta la vista baby” ar fi fost spusa de maestru cu un suras strengaresc pe buze: Pe curand, mandro!

Star Wars: Aici i-ar da lectii lui George Lucas la orice ora din zi sau noapte datorita numarului mare de actori implicati. Atacul Clonelor s-ar desfasura pe Campia Braganului intre soldatii impieriului versus miilor de figuranti imbracati in blani de oi ca sa semene cu Chewbacca. Darth Vader ar avea un accent oltenesc iar sabiile laser sclipicioase ar fi inlocuite cu prazul ucigas. Maestrul Yoda era un batran de la stana care a descoperit Forta pentru prima data intr-o bucata de urda in spatele colibei si calatoriile spatiale ar fi realizate prin navete spatiale construite de Turbomecanica. Anakin ar fi doar un element reactionar care in cele din urma ar intra pe mana poporului si ar fi executat pentru crimele impotriva imperiului socialist.

Jurassic Park: Un grup de cercetatori romani de la Societatea Romana de Zootehnie ar creste in laboratoare  Avicola din Insula Mare a Brailei mici pui de dinozauri. Ca un preambul pentru Godzilla o haita de Megalosauri ar evada din incinta fermei si ar teroriza localnicii din Bertestii de Jos. Singura speranta a oamenilor este renumitul action hero S.N. care vine sa imblanzeasca marile bestii. Ii ademeneste afara din barlog cu Slana afumata si cand scot capul ii amorteste prin curent electric, aruncandu-le acumulatori Rombata in cap.

Indiana Jones: Rolul asta i-ar veni ca o manusa numai ca personajul principal s-ar numi Ionel Indianul. Aventurile sale l-ar purta prin locuri care mai de care mai variante, cautand idoli de aur in ruinele de la Sarmizegetusa, descoperind nave extraterestre ingropate in vulcanii noroiosi sau serpi uriasi in Delta. La fel ca omologul sau american ar fi nedespartit de al sau garbaci (bici), primit cadou de la un calusar salvat din ghearele mortii.

Batman: Pe limba noastra Omul Liliac, s-ar fi luptat cu raufacatorii ce incercau sa saboteze fabricile si uzinele republicii socialiste. Atunci cand pericolele sunt prea mari il cheama in ajutor pe Omul Macaleandru, imbracat intr-o salopeta cu un mare M pe piept. Se plimbau intr-un ARO cu blindaj iar dusmanul lor de moarte ar fi fost Sugubatul, care raspandea bancuri despre raposatii dictatori intre oamenii muncii.

Eu o sa ma opresc aici, dar stim cu totii ca lista asta poate continua la nesfarsit, nu?

De ce nu îmi plac filmele americane (5)

Să continuăm cu alte nerozii, că mai sunt destule. Iată, este vorba de şablonul numărului de telefon. Haida de, vor zice scepticii, ce şablon poate fi acesta? Este. Pentru că, deşi am ajuns la o vărstă, nu am reuşit să văd decât un singur film american (subliniez, unul singur) în care numărul de telefon începea altfel decât cu 555. Ei, acum v-aţi prins? Ori de câte ori e cazul să fie pomenit un număr de telefon, acesta începe invariabil cu 555. Deşi, scriind aceste rânduri, îmi vine ideea că acesta ar putea fi prefixul centralei telefonice a studiourilor de fimare. De unde li se dă legătura în teritoriu.

Urmeaza unul din cele mai populare şabloane tâmpite. Sau unul din cele mai tâmpite şabloane populare. Este cel al băutului berii. Acest şablon face parte din categoria “să nu faceţi aşa ceva acasă”. El (sau ea, nu are importanţă pentru că toţi se comportă la fel) stau la masă sau la bar sau lângă frigider sau unde mama naibii vor. Cu o mână ţine sticla de bere, cu cealaltă o desface, după care se petrece minunea: duce sticla la gură şi bea fără să dea capul pe spate! Da, aţi citit bine, fără să dea capul pe spate. Eroul filmelor americane nu mişcă absolut de loc capul atunci când bea bere. Mişcă doar sticla, ridicând-o de fund. Să recapitulăm: capul stă drept şi nemişcat, gura sticlei stă lipită de buze, iar eroul ridică uşor sticla de fund şi bea aproximativ 12 mililitri de bere. Personal, am încercat aşa ceva la o petrecere sau, cum i se spune prin Teleorman, la un party. Tot ce am reuşit a fost să mă ud tot de bere şi să-mi alertez prietenii care nu au ştiut cum să cheme mai repede un taxi ca să mă ducă acasă, zicând că am băut destul şi ar trebui să mă odihnesc puţin.

Articol postat de Komicaminolta

De ce nu imi plac filmele americane (4)

Articol psotat de Komicaminolta

Altă ciudăţenie tipică filmelor americane este scena condusului la maşină. Dar bine, vor zice detractorii mei, ce are anormal în ea o banală scenă a condusului unei persoane la maşină? Are, vă zic eu. Fiţi atenţi, pentru că e nevoie şi de puţină aritmetică.

Ei (adică un el şi o ea) ies din restaurant. Amabil, valetul a tras maşina la ieşire. Galant, el o conduce ţinând-o protector de braţ până la uşa din dreapta (cum priveşti maşina pe sensul de mers), o deschide şi o invită să ia loc. După care (şi aici vă rog să fiţi atenţi), el nu se duce să ocupe locul şoferului prin faţa maşinii, ci prin spatele ei! Şi ce dacă, mă vor întreba cei care au fost mai puţin atenţi. Păi, hai să facem o mică socoteală. Dacă ar merge prin faţa maşinii, ar avea de parcurs lungimea unei aripi (cea din dreapta), o lăţime de maşină (botul maşinii) şi încă o lungime de aripă (cea din stânga). În varianta folosită în filmele americane, el percurge o lungime de portieră (cea din dreapta spate), o lungime de aripă (din dreapta spate), o lăţime de portbagaj (să presupunem că e egal cu lăţimea botului), încă o lungime de aripă (cea din stânga spate) şi încă o lungime de portieră (cea din stânga spate).

Acum, haideţi să socotim: în primul caz avea de parcurs două lungimi de aripă (presupunând că aripa din dreapta e egală cu cea din stânga) plus o lăţime de maşină. În al doilea caz, are de parcurs două lungimi de portieră plus două lungimi de aripă plus o lăţime de maşină. Ei, acum, care distanţă e mai lungă? Dar, se pare că niciun efort nu e suficient pentrul eroul american atunci când vrea să fie galant.

Si mai sunt si altele…

De ce nu imi plac filmele americane (3)

O altă aiureală (ca să zic aşa) caracteristică filmelor americane este şablonul frigiderului deschis. De fapt, ca să respectăm adevărul istoric, aici sunt două şabloane care, de cele mai multe ori, apar împreună, în sensul că, la şablonul frigiderului se adugă şi cel al laptelui. El, trezit brusc de un vis urât, se îndreaptă bâjbâind spre firigider, îl deschide şi scoate o sticlă (cutie) de lapte. Dar lasă uşa deschisă, fraţilor! Întotdeauna lasă uşa deschisă! Secvenţe înteregi frigiderul stă cu uşa deschisă. Ba chiar (şi aici rog CNA să îmi ierte limbajul ireverenţios) am văzut filme în care pleacă din bucătărie şi lasă uşa deschisă! E mult peste puterile noastre europene. Dar să depăşim momentul. Cum ziceam, scoate sticla (sau cutia) de lapte şi îşi toarnă o cană pe care o bea imediat. Rece! Nu veţi vedea vreun film american în care vreunul din personaje să bea laptele încălzit.

La scena patetică a bătului laptelui rece se poate adăuga lesne scena untului de arahide. America (mai precis, SUA) este o ţară uriaşă, cu un potenţial economic pe măsură. Nu îmi pot imagina ca, în ţara tuturor posibilităţilor şi a tuturor şanselor, să existe doar producători de unt de arahide. „Tommy, nu uita să-ţi iei untul de arahide cu tine” sau “Tommy, mami ţi-a cumpărat untul tău preferat!” „Uraaa!” strigă copilul în delir, „mami mi-a cumpărat unt de arahide”. Ca să fiu sincer, la acest gen de afirmaţii mă încercă o uşoară strângere de inimă la gândul că ar putea apare un copil care să facă referire la alt soi de unt. Dar nu cred că le permite aşa ceva cenzura americană.

Alba ca Zapada si cei 7 perversi

Pentru ca zilnic intra cel putin 2-3 oameni pe blog la mine cautand faimoasele desene animate porno cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici m-am hotarat sa le vin in ajutor cu un link.

Nu am reusit sa aflu exact autorul lor. Se pare totusi ca a fost un suedez foarte, foarte, foarte pervers.

Proptiti castronul de floricele in brate, asezati-va comod pe scaun sau canapea, dati click aici si … luati de va minunati la ce poate da nastere o minte bolnava.

PS: Copii, chiar daca va zic eu sa nu va uitati tot o sa intrati pe link, asa ca distractie placuta si voua.

De ce nu imi plac filmele americane (2)

Acum, că am reuşit să ne dezorientăm în spaţiu, haideţi să mai vedem una, pentru că sunt destule..

Este şablonul ventilatorului. Nu s-a făcut până acum niciun film american de aventură în care să nu apară o scenă cu un ventilator care se roteşte lent în fundal. Există o proporţie bine definită între dramatismul situaţiei şi diametrul ventilatorului: cu cât e mai dramatică scena, cu atât e ventilatorul mai mare. În nicio situaţie amplasarea lui nu dăunează. Sper să vă amintiţi filmul “Total recall”. Era o scenă în care revoluţionarii de pe Marte erau gata să moară sufocaţi într-o sală care, bunînţeles, era ventilată de un ventilator uriaş. Puteţi merge şi întreba un expert de la INCERC, de la Registrul auto sau de la orice altă autoritate doriţi, dar oricine vă va confirma că, dacă acel ventilator ar fi funcţionat în locul în care era amplasat (la nivelul solului), i-ar fi spulberat pe toţi din sală. Nu ar mai fi stat nimeni în picioare, ca să nu vorbim de răceli, rinite sau alte afecţiuni, chiar dacă personajele erau nişte mutanţi. Pot afirma cu aceeaşi hotărâre cu care am spus DA la Ofiţerul stării civile că NU există film de aventuri american (thriller, cum se spune la noi, în popor) fără scena ventilatorului.

Va urma…

De ce nu imi plac filmele americane

Vrem nu vrem, atunci când deschidem televizorul ca să vizionăm un film, există o şansă de 98,761 % (matematic dovedită de un savant din Bangladesh) ca acesta să fie american. A trecut de mult vremea pionieratului când, dacă deschideai televizorul, aveai şansa să vizionezi un film francez sau italian. Spiritul omenirii a evoluat odată cu tehnica şi astfel, din Groenlanda până în insula Timor, toată omenirea e conştientă de binefacerile filmelor americane. De altfel, cu ce altceva s-ar putea asorta o Coca Cola sau un hot dog?
Abundenţa acestor filme are însă şi un revers (valabil măcar pentru persoanele dotate cu un minim spirit de observaţie, ca să nu zic de bun simţ): descoperi mai repede şabloanele sau situaţiile anormale. Iar când afirm aceasta, nu mă gândesc absolut de loc la licenţele regizorale.
Acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că sunt atât de multe aiureli (ca să folosesc un termen blând, blândeţe care îmi este caracteristică) încât nici nu ştiu cum să le sistematizez. Aşa că le voi descrie la grămadă.

Prima aiureală care îmi vine acum înaintea ochilor (şi pe lateral, în dreptul urechilor) este aceea cu orientarea. Ori de câte ori un personaj are nevoie de orientare (indiferent de zona geografică şi fără să fie dotat cu accesorii electronice sau de altă natură) sau când dă, la rândul lui, indicaţii altui personaj, se face referire la unul sau mai multe puncte cardinale: “fii atent, e la nord de tine» sau, după cum se exprima Wesley Snipes într-un film în care juca rolul unui agent ONU, «sunt pe latura de sud a zidului vestic», ceea ce mi s-a părut o adevărată perlă. Sunt dispus să fac cinste cu un hamburger şi o Pepsi Cola celui care va reuşi (folosind facilităţile oferite de limba română) să îmi poziţioneze în spaţiu conţinutul respectivei afirmaţii. Am încercat să folosesc acest gen de exprimare în vorbirea curentă, în discuţiile cu familia sau prietenii: “Tati, la care tonetă să merg să cumpăr ulei?», m-a întrebat copilul cu glas nevinovat. “Mergi la cea din sud-vestul blocului”, i-am răspuns sigur pe mine. Nu vă pot reda aici replica soţiei (deşi este o persoană manierată) şi nici plânsetul copilului pentru că îi vorbesc urât. Dar vă asigur că, fără ajutorul busolei, nici copilul şi nici soţia nu au reuşit să identifice amplasarea tonetei. Pentru că (îmi permit să vă fac atenţi) referirea nu se face niciodată la punctele cardinale atât de cunoscute nouă, ci la cele aferente persoanei sau obiectului: la nord de tine, la vest de clădirea şcolii, la sud de barca eşuată, a depăşit maşina prin estul ei etc.
Vom continua…

Komicaminolta are perfecta dreptate, insa am invatat si cateva chestii bune de la americani. CATEVA. De exemplu faza aia cu orientatul in spatiu pe baza orelor de la ceasornic, unde te uiti tu fiind ora 12. Cand esti in bar si vrei sa-i arati prietenului tau o gagica buna din dreapta lui care te-ar auzi sau si-ar da seama ca arati spre ea, ii spui doar: Salut, si ia zi, ce faci pe la ora.. 3?

Cafteala de moda veche

Buna ziua, cu ce va servim? Buna ziua. Cu o paine, o cutie de pateu, 2 beri si….

Cu o miscare fulgeratoare am luat-o de cap pe vanzatoare si am izbit-o de tejghea. Pana sa-si dea seama ce se intampla i-am dat un pumn in fata si am proiectat-o peste rafturi care s-au rupt instantaneu in timp ce toate conservele i-au cazut in cap. Pe cel din spatele meu de la coada l-am vazut cu coada ochiului cum se pregatea sa intervina. Un genunchi in plex l-a rezolvat repede si a cazut inconstient peste vitrina de carne.. Iesind din magazin am vazut o babuta care se uita urat la mine. Am rupt un par din gard zambindu-i in tot acest timp si m-am indreptat spre ea: Mamaie, stai pe loc ca vreau doar sa vorbim.. STAI PE LOC AM SPUS ! ! ..

Asta putea fi o scena din viata mea. Nu pentru ca sunt eu un om violent ci pentru ca m-am uitat la un film cu cafteli din 2003, Ong-bak (sau Muay Thai Warrior). Nu poti sa te uiti la el fara sa-ti vina sa bati apoi pe oricine iti iese in cale. Filmul e cu thailandezi, depsre thailandezi si cu bataie. Bataie d-aia batraneasca, cu genunchi in gura si coate in cap, pe un fundal drum & base asiatic. Cand termina, o iau de la capat, cu alte coate si alti genunchi in cap.

Ce mi-a placut mie foarte mult este ca nu exista efecte pe calculator. Toate cascadoriile, scenele de bataie, miscarile incredibile ale luptatorilor, urmaririle pedestre,  TOTUL este facut prin talentul celor implicati in film. Fara fire, fara ecrane verzi, fara bugete exorbitante. Si arata grozav!

Pe actorul principal in cheama Tony Jaa. Daca-l cautati pe youtube o sa vedeti ce stie sa faca. Pentru mine recunosc ca era un anonim pana acum. Nu prea vorbeste mult in film, in schimb are niste faze de lupta care te lasa masca. Nu se compara cu tata Bruce, dar stilul sau de lupta este ceva diferit si cu un farmec aparte, o combinatie intre toti luptatorii actori de pana acum si ceva mai mult, mai spectaculos, mai brutal, mai realist.

Cand ceilalti actori vorbesc, te doare capul. Limba aia de cacat iti lasa impresia ca sunt toti emo si plang in fata camerei. Femeile sunt androgine. Urmaririle se fac la un moment dat cu motorete pe 3 roti si unii din adversarii lui Tony Jaa imi aduc aminte de arcadele cu fise de la mare despre care le visam noaptea ca am destule fise sa ma joc in continuu. Sunt curios cati actori tertiari care sunt carne de tun pentru eroul principal au fost dusi la spital dupa filmari. Pentru ca vezi cum li se indoaie bate si tevi in cap, cum isi iau picioare care se muleaza pe gatul lor, cum sunt aruncati in sus, in jos si de jur imprejur

Concluzia e ca trebuie neaparat sa vedeti filmul asta! Diseara eu ma bag la partea a 2-a..

Later edit: partea 2 e de cacat, o dau in aberatii de genul trebuie sa devii una cu arma, eu l-am ucis pe tactu si tu vrei sa ma ucizi pe mine dar de fapt te ucid eu daca iei un cutit si te bati cu un crocodil in apa, bla bla bla …. sa nu mai zic de final: huooooo!!!!

Romeo si Julieta

Aseara am vazut un film foarte tare pe HBO. Noroc ca am dat la putin timp dupa ce incepuse pentru ca altfel nu as fi avut curaj sa ma uit la ceva catalogat drept comedie romantica. Minutul in care vroiam sa vad ce fel de film e la TV s-a transformat in “inca 5 minute si dau” si pana la urma m-am uitat pana la sfarsit.

Despre Romeo si Julieta s-au scris mii de pagini, zeci de carti, nenumarate filme si interpretari regizorale peste interpretari, de la filme erotice pana la Romeo kung-fu-ist. Niciodata insa nu am fost atat de amuzat si captivat de ideea regizorului din filmul ROMEO & JULIET GET MARRIED (sau O CASAMENTO DE ROMEU E JULIETA in limba sa natala). Cei doi indragostiti sunt fani infocati ai echipelor rivale de moarte Palmeiras si Corinthians. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, membrii familiilor fiecaruia sunt suporteri mai inflacarati decat ei, iar Romeo saracul trebuie sa treaca peste ura sa genetica pentru Palmeiras pentru a se da bine cu socrii.

Am ras cu pofta la un film fara impuscaturi, fara batai, fara karate, doar cu suporteri fanatici si o idee foarte originala. http://www.imdb.com/title/tt0429743/

Invitatie la film

Am o invitatie de 2 persoane pentru voi la filmul Miracolul de la Sf.Ana care se va lansa pe 10 aprilie in Romania. Invitatia este valabila tot weekend-ul acesta, la Hollywood Multiplex.

Miracolul de la Sf. Anna spune povestea a patru soldaţi americani, membri ai Diviziei 92 Buffalo Soldiers, formată exclusiv din bărbaţi de culoare. Aceştia trec prin cele mai grele clipe cand se găsesc prinşi în spatele liniilor inamice şi separaţi de unitatea lor după ce unul dintre soldati şi-a riscat viaţa pentru a salva un băiat italian. Sursa: cinemagia.ro

Ca sa o castigati trebuie sa comentati la acest articol si sa-mi spuneti 3 motive pentru care comunistii ar trebui indepartati din Republica Moldova Maine la pranz o sa aleg eu un castigator si o sa-l contactez pt a-i inmana invitatia.