Politist abjectiv

Acum doua zile am vazut si eu pe HBO unicul, inegalabilul, splendidul film Politist Adjectiv al lui Corneliu Porumboiu. Noul val al cinematografiei române câştigă şi mai mult prestigiu cu non-thrillerul cerebral al lui Corneliu Porumboiu ca sa citez diverse site-uri care se ocupa cu critica de film din Romania.

BULLSHIT MAXIM!!

M-am plictisit teribil urmarind acest film si parca simt cum imi vin iar dracii. Iar ma apuc sa injur pe toata lumea cum am facut dupa conertul Madonnei de mi-am pus poporul roman si nu numai in cap.

Sunt satul pana peste de cap de noul val al cinematografiei romanesti care, d.p.m.d.v., este DE CACAT. O spun cu riscul asumat de a-mi atrage injuriile cinefililor romani care din atata dragoste pentru a 7-a arta rup torrentii si ODC-ul in 2, fara a face discriminare intre productiile autohtone sau cele straine.

Nu mai suport sa vad atatea opere de arta elogiate de presa nationala si internationala care te fac sa adormi in maxim jumatate de ora. Cu foarte foarte putine exceptii toate filmele romanesti incearca sa despice firul in 14, sa provoace sentimente si emotii contradictorii, sa bulverseze,  sa fie unice, sa incante, sa provoace dezbateri pe teme pompoase ca avortul, constiinta, saracia, etc. Cuprinsi de atatea obiective marete regizorii nostri uita un lucru simplu, dar esential: sa faca filme. Filme la care publicul sa vina cu drag, pe care sa le recomande prietenilor, care sa ne distreze, ca d-aia se numeste entertainment peste ocean fratilor.

De ce **** mea trebuie ca 95% din filmele romanesti postdecembriste trebuie sa fie filmate la fel? Politist adjectiv nu e nici o exceptie si hibele lui sunt valabile si pentru alte productii.

Atmosfera sumbra ne urmareste ca o musca ahtiata dupa cacatul tau de pe calcai. In afara de Milionari de Weekend nu tin minte sa fii vazut vre-un film „cu premii” in care Romania sa fie aratata in alte culori in afara de gri si cenusiu. Totul trebuie sa fie deprimant, monoton, apasator. Desi revolutia a fost acum 20 de ani noi simtim nevoia sa ne reprezentam in continuare tara ca pe un cimitir in paragina.

Cadrele „artistice” inseamna in traducere profana ca il vad pe Dragos Bucur cum traverseaza o strada timp de 5 minute, filmat din acelasi loc, continuu. Timp de 10 minute vad printr-un gard de la distanta 3 copii care fumeaza un joint si isi schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul, acompaniindu-si miscarile cu ocazionala flegma. Nici macar fetele nu li se disting, pentru ca stau cu spatele.E memorabila scena din bucataria politistului, cand este filmat de pe hol cum vine, cauta in frigider, incalzeste o ciorba si o mananca. Mi-am facut un dus de 15 minute si cand m-am intors era tot la masa, cu lingura in mana, sorbind ultimele resturi🙂

Grabeste-te incet este mottoul oricarui scenarist.In filmele noastre, astia si cand se alearga sau se bat ai impresia ca stau pe loc. Imi venea sa apas pe butonul de FFW in timpul unei urmariri palpitante. Politistul o urmarea pe o copila in timp real. Adica exact cat faci in realitate de la internatul din film pana acasa la fata, atat a facut si el in film. L-am urmarit 8 minute cum urca o strada, a trecut pe langa camera si a inceput sa o coboare inca 6. Asta era o urmarire.. Alta faza antologica mi s-a parut raportul politistului. Camera arata zoom pe foaia A4 completata de el si se misca foarte incet, astfel incat sa ai timp sa citesti ce a scris. A fost pentru prima data cand am citit o foaie A4 plina la televizor..

Interzis babelor sau oricui ce nu aude foarte bine. In absolut toate filmele romanesti trebuie sa dau volumul la maxim pentru ca sonorizarea e groaznica. Din toti banii aia luati de la CNC cineva ar putea sa investeasca in echipamente de sunet profesionale.

Interzis mosilor sau celor care nus tau bine cu tensiunea. Flimul are faze momente atat de hilare incat iti vine sa arunci televizorul pe geam. Politistul sub acoperire, in timpul filajului, este imbracat ca un mare dubios. Are un pulover pana la nas, care aproape ii acopera capul. Merge singur pe strazi, se piteste dupa stalpi de electricitate sau scari de bloc. In loc sa se integreze in peisaj sau sa fie discret, asta iese in evidenta in timpul filajului ca un girofar intre blocurile din Ferentari.

Fara numar si inspiratie, muzica este invariabil aceeasi, de cele mai multe ori lalaita. Manelele sau lautareasca sunt alegerile preferate de majoritatea regizorilor, menite sa arate mostenirea noastra blacanica. Ma cac pe ea de mostenire, poate ca nu mai vreau sa mi se reaminteasca mereu ca suntem inconjurati de tigani sau manelisti la tot pasul..

Am si ras la fimul asta.Cam 5 minute in total, in special spre sfarsit cand apare si comandantul sau. Alte 5 minute poate, poate,  m-a tinut cu sufletul la gura. Dar 10 minute de interes e cam putin pentru un film de 115 minute, chiar daca e catalogat ca drama.

O sa imi cer scuze pentru jignirile aduse celor care lucreaza in domeniu cand o sa plec satisfacut din sala de cinema sau din fata televizorului. Pana atunci, un calduros HUOOOOO MA HANDICAPATILOR🙂

    • Bursu
    • 15 Ianuarie 2010

    Excelent comentariu🙂 Probabil de asta filme „comerciale” scot in Romania vanzari de milioane de EURO !!!! si marile capodopere artistice romanesti numara spectatorii cu degetele de la maini😦

    • somerio
    • 15 Ianuarie 2010

    nu l-am vazut… dar m-ai facut curios :))

    • tot ea
    • 15 Ianuarie 2010

    :))) Super adevarat. Subscriu.

  1. Man, ţi-ai greşit cariera. Critic de film scrie pe tricoul tău. Ai dreptate până la ultima virgulă. Imagini sumbre, neinspirate, teme stereotipe despre mizerabila Românie, ţigani şi manele în orice cadru, dialoguri forţate, rostite ca la şcoală, ce să mai zic, aşa este. După 20 de ani nu am scăpat de obsesia comunismului. Cred că suntem singurii. Uraaa! Iată un domeniu în care suntem neegalaţi!

  2. De acord. Eu de aia nici nu prea ma obosesc sa caut sa vizionez filme romanesti facute dupa anii 90. M-am saturat de drame! Oricum viata bate filmul, asa ca mai bine facem si noi un misto, o comedie, o parodie, o ironie fina… Mai avem de mancat mamaliga pana atunci.
    Chiar meditam ieri, dupa ce am vazut Avatarul, de ce actorii americani sunt platiti regeste si au niste onorarii cu care ai putea hrani un mic stat din Africa? Si apoi mi-am dat singur raspunsul: pentru ca astia joaca in filme cu incasari de sute de milioane de dolari si poate chiar mai mult…
    Americanii sunt in top la filme pentru ca au gasit cheia succesului si o folosesc din plin. Idei si scenarii mai putine (la cate filme se fac la ei pe an🙂 ) dar pluseaza cu efecte, actori de renume, de imagine si sunte nu mai vorbesc.

    • lalala
    • 18 Ianuarie 2010

    E propunerea Romaniei la Oscar 2010 si e in top 10 al celor mai bune filme conform Hollywood Reporter.
    Tare, nu?:)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: