RATB pe traseu montan

Vantul iti sulfa bland in fata prin geamul deschis pe jumatate. Gandurile ti se agata de formele si culorile care ti se perinda prin fata ochilor si raman acolo, se duc si se intorc intr-un du-te vino linistitor. Nu esti atent la drum, dar asta nu e o problema: doar d-aia exista un sofer care “sofereaza” pentru tine..

O clipa de neatentie si te trezesti cu EA in bratele tale, privindu-te duios, destinsa si bucuroasa ca te are pe tine sa o protejezi.Aproape idilic, nu?…

penguin-polar

TREZESTE-TE

E 9 dimineata, iar tu esti te lupti pentru dreptul elementar al omului la intimitate intr-un troleu obosit RAT

B. Pe soferul tau stii ca il cheama Costel.Stii asta pentru ca ai vazut o placuta de inmatriculare cu acelasi text proptita in parbriz cu mandrie cand EL a ajuns in statie, dupa 15 minute de asteptare. Briza linistitoare este singura ta sursa de oxigen intre zecile de batrani si oameni inghesuiti intr-un puzzle 3D malefic.O aglomeratie de oameni care par ca joaca matzele incurcate si calcatea.

EA este o babuta care tocmai a zburat de la mijlocul troleului pana in spate, peste tine. Si nu e vina ei, e vina fizicii si a legii inertiei. Si mai ales e vina lui Costel care se viseaza pe Silverstone si conduce ca un maniac incercand sa faca highscore prin Bucuresti, nervos ca a facut jumatate de kilometru in 20 de minute si tocmai a prins o portiune libera de drum.

Frana-Acceleratie-Acceleratie-Frana-Injuratura-Acceleratie-Sicana-Frana-Curba stransa-Acceleratie-Oprire completa. Cam asa se poate descrie un drum intre oricare 2 banale statii RATB. Probabil ca daca reusesti sa ramai in picioare dupa una stfel de drum esti admis fara probleme la orice adapost Shaolin.

VISUL MEU

Cu ceva timp in urma mi-a incoltit o idee in cap, idee care a inceput sa ma urmareasca tot mai obsedant, alimentata de fiecare calatorie cu autobuzul / troleul pe care sunt nevoit s-o fac zilnic: RATB pe traseu montan.

fisheye_scream_portraitConceptul ar fi simplu. Ii aduni intr-un autobuz pe toti soferasii nascuti cu gene de piloti de curse si ii plimbi. Pe un drum frumos, pitoresc, gen Brasov – Poiana Brasov.

Indesi 100 intr-un autobuz si accelerezi. Si franezi. Si accelerezi. Si franezi. Mi-as dori sa traiesc placerea de a-i anunta in microfon “Atentie, urmeaza curbe periculoase” si sa ma hranesc cu 1serpentine_spre_cheiagroaza din ochii lor! Sa ii aud cum se dau cu capul de toate barele alea ca intr-un joc sadic de flipper.

Sa accelerez! Sa franez! Sa accelerez! Sa franez! …. …. … .. .

Cu astfel de ganduri calatoresc eu zilnic in RATB, visand cu ochii deschisi ca poate, odata, voi face schimb de locuri cu Costel….

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: