Rasu’ plansu’ cu CFR

Expresia asta se potriveste de minune cu intamplarea de Vineri. Ca intr-o comedie buna, Anca Boagiu, Ministrul Transporturilor, a strans o mana de ziaristi, le-a povestit cat de rapid este trenul si cat de sigur este, apoi au plecat intr-o calatorie la Predeal. Pe drum, pe la Comarnic, trenul a ramas fara frane si s-a oprit 🙂

Reparatia a fost facuta in stil pur romanesc, cu o creanga rupta de pe marginea drumului, o sarma gasita pe jos si niste scotch. Exact ca intr-un articol mai vechi de al meu despre inima de inginer care bate in pieptul fiecarui roman: Sindromul Dacia.

Intr-o tara in care mersul pe jos presupune abilitati de super eroi precum viteza fulgeratoare pentru a scapa de haitele de caini, ochi de soim pentru a stii cand e ok sa treci strada pe la trecerea de pietoni, lipsa instinctului de conservare daca vrei sa mergi cu bicicleta, reflexe inumane pentru a evita gropi si guri de canal daca esti la volan, cred ca cel mai sigur mijloc de transport ramane statul in casa.

Anunțuri

Gradina Romaniei

Ieri incercam sa ma uit la stirile ProTV de la 19 seara, cand este momentul de maxima audienta al postului. In timpul unei pauze publicitare am fost atacat cu bestialitate de reclamele cu Romania si gradinile carpatilor: nu mai putin de 4 reclame intr-un singur calup publicitar.

De ce trebuie sa vad eu cacatul asta de reclama zilnic? Daca tot se arunca cu banii pe fereastra pentru promovarea turismului, reclamele astea nu ar trebui difuzate in tarile unde se afla potentialii turisti, sau pe posturile unde s-ar putea uita? De ce pe ProTV si nu pe ProTV International, sau pe Eurosport, Euronews, CNN, etc?

Bag mana in foc ca nici un roman nu o sa mearga la Herculane acum pentru ca a vazut niste reclame in care unii fac bai intr-un loc super cool, plin de tineri, cu centre de Spa si asa mai departe. Orice leguma din gradina Romaniei stie ca la bai nu vezi decat tate lasate pana la buric, mosi octogenari cu izmene, restaurante comuniste cu personal trecut de a doua tinerete sau, la polul opus,  locuri mult prea scumpe si exclusiviste. Turismul de mainstream infatisat in minunatele reclame nu exista. E o pacaleala cu care aduci turistii odata (daca vin) si ii arzi cat poti pe unde ii prinzi, pentru ca sigur a doua oara nu se mai intorc.

Decat sa bagi milioane de euro in conceperea si promovarea acestor reclame mai bine investesti naibii in drumuri, in reabilitarea monumentelor lasate in paragina, in crearea unor trasee organizate prin tara sau mai stiu eu ce altceva. Probabil ca se apropie alegerile, iar actuala putere incearca sa-si asigure colaborarea trustului. Pe principiul OM: sunt om cu tine acum, esti om cu mine la anul.

Ghid de supravietuire

Daca sunteti fani Discovery, National Geographic si restul posturilor TV de profil ati observat fara indoiala avalansa de emisiuni tip „survivor”. Bear Grylls si supravietuirea urbana, tot el si tehnicile de supravietuire in jungla sau diferite medii ostile, cei 2 frati idioti (unu merge in picioarele goale ca e in comuniune cu natura, altul ar omora tot ce misca), expertul Ray Mears, cuplul sot sotie care la fel ajung prin cele mai tampite locuri, era tipul care se filma singur prin salbaticie, pe Animal Planet am vazut niste dubiosi in mlastina gen inteleptul si vreo 3-4 ucenici si lista continua.

Ma uit la emisiunile astea dar nu prea le inteleg utilitatea. In afara de subiect de discutie la cafea dimineata ma indoiesc ca mai mult de 1 din 10 milioane de spectatori va ajunge vreodata intr-o situatie aproape asemanatoare. Tot din punct de vedere statistic sansele ca individul respectiv sa fi urmarit exact emisiunea pentru regiunea in care sta el tind catre zero.

Inveti cum sa iti faci clisma cu apa murdara ca sa nu mori deshidratat, cum sa vanezi veverita siberiana cu sulita, cum sa pescuiesti cu siretul de la adidasi, cum sa faci focul cu 2 pietre si o bucata de vreascuri, care din arborii din jungla amazoniana sau frunze ce tin tantarii deoparte, cate coaie are crocodilul vargat de pe Nil sau cum sa-ti construiesti o coliba din bambus.

Tu, devenit mult mai intelept si gata sa te bati parte in parte cu natura, te hotarasti sa mergi in excursie la Babele. Pana la Comarnic scapi de moarte dupa ce te intalnesti cu niste tiristi turci in urma cu programul si 3 carute traverseaza DN-ul. Stii cati scorprioni sunt veninosi in desertul Australian dar nu ai invatat cum sa te feresti de cel mai aprig pradator: mentosanul cu radar din Logan. La Busteni, dupa un drum de 10 ore, eviti moartea prin deshidratare nu printr-o clisma ci printr-o cola rece vanduta la suprapret in benzinarie. Din pacate emisiunile nu te-au invatat cum sa iesi cu bine atunci cand te trece o diaree iar in buda benzinariei nu ai hartie igienica asa ca improvizezi si te stergi cu chilotii. Daca scapi si de asta e timpul sa calculezi ora dupa pozitia soarelui, ca tot ai de asteptat pana iti vine randul la telecabina. Daca esti nebun si urci pe jos ai sanse mari sa te intalnesti cu aratarea faimoasa din carpati: forestierul nespalat. Degeaba te urci in copaci, degeaba faci pe mortul, degeaba faci galagie. Nici o tehnica nu da roade, decat manevra „ia bre 1 leu aici sa-ti cumperi una mica.” Stii cum sa te orientezi dupa muschi de copac insa nu stii cum sa te orientezi dupa PET-uri de bere la 2L, a caror asezare si grad de uzura indica cat de mult te-ai abatut de la drumul principal. Inaintand printre gunoaie, cacati, chistocuri de tigara si pitipoance in tocuri intrezaresti obiectivul in fata ochilor. Te simti ca si cum ai urcat pe kilimanjaro de 2 ori de dimineata, asa ca decizi sa te intorci acasa, repetand in gand cuvintele pe care le-ai auzit rostite de expertii de la TV de nenumarate ori: respecta natura sauvei plati.

Asa cum o sa platesti tu acum pentru ca in loc sa mergi la piata cum era planul ai ars-o dubios toata ziua, iar doamna te asteapta acasa nervoasa foc. Sa te vad eu cum supravietuiesti din asta cumetre…

Gata cu Gran Turismo 5

Dupa 4 luni de zile, sute de ore si multa perseverenta am terminat Gran Turismo 5. Respect japonezilor care au fost atat de psihopati incat sa creeze un joc cee sfideaza limitele lumii virtuale si ne ajuta sa intram in pielea unui pilot adevarat de curse.

Muzeu virtual

Google Art Project este un muzeu virtual care va ofera acces la unele din cele mai interesante tablouri aflate in muzee din toata lumea. Pe langa descrierea operelor aveti acces la poze de rezolutie foarte mare, astfel incat puteti da zoom pentru a observa detalii incredibile.

Hamsterii psihopati

Intr-un pet-shop am dat peste o gasca de hamsteri psihopati. Singura lor dorinta era sa alerge pe roata cat mai tare, numai ca ei erau 5 si roata era una. Seamana putin cu adunarile de pensionari nebuni care se dau in stamba la deschiderile de magazine prin tara, calcandu-se in picioare.

Razboiul Lipian

Lipia este o tara locuita de oameni veseli, mari amatori de lipie. Cuptoarele lor scoteau o lipie atat de gustoasa incat toti cei din bazinul mediteranei devenisera dependenti de ea. In Romania nici nu mai incape discutie, ca doar nu v-ati cumparat saorma la franzela pana acum.

Bucatar Ghadafi, liderul execentric al lipienilor, era tolerat de ceilalti lideri mondiali pentru ca era deschis la punga. Facea profit frumos din lipii, dar dadea si la altii sa nu moara de foame, mai ales in campanii electorale.

Toate necazurile au inceput cand lipienii au vrut sa intre pe piata din SUA. Visul nespus al lui Bucatar Ghadafi era sa inlocuiasca chifla din hamburger-ul de la McDonalds  cu lipia sa gustoasa. Revoltati, francezii au spus ca este inacceptabil. Le era frica de efectul de domino, gandindu-se ca daca se prabuseste chifla americana va urma croissant-ul lor.

Morala? Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara ta.

%d blogeri au apreciat asta: