Posts Tagged ‘ cacat ’

Miscarea cacacista

Daca Florenta a fost la originea glorioasei Renasteri Bucurestiul vine tare din urma cu o noua revolutie culturala: cacacismul.

Cacacismul inseamna abandonarea fagasurilor filozofice intortocheate si simplificarea procesului de gandire. Cacacismul poate fi considerat un regres insa mesajul principal e ca viata e simpla si trebuie acceptata / traita asa cum e. O floare este frumoasa si asta e tot ce te intereseaza: nu vrei sa stii cum este clasificata de botanisti sau ce mecanisme naturale complicate o tin in viata,. Cerul este albastru si asta e tot ce conteaza: nu compozitia atmosferei, universul care se afla de partea cealalata, proprietatile ei electromagnetice sau alte nebunii.

Cacacismul isi trage numele din moto-ul acestei miscari pe care mai mult ca sigur l-ati vazut inscriptionat prin toata tara pe masura ce numarul adeptilor a crescut: caca pute! Sublim, simplu, eficient, adevarat, nonsalant. Da, caca pute, poate cineva contrazice acest adevar care sintetizeaza mii de ani de progres a civilizatiei umane? Pute si pipi, dar caca pute mai rau. Exprimarea acestui adevar intr-un mod atat de franc darama bariere sociale, morale si religioase. Rezoneaza in subconstientul colectiv si ne readuce aminte ca ne complicam singuri vietile incercand sa intelegem totul, punand intrebari, indreptandu-ne privirea catre locuri aflate la milioane de ani lumina in loc sa ne uitam in jos pe pamant, la picioarele noastre, la cacatul plin de muste in care am calcat si care pute.

Lozinca cacasimului este omniprezenta in Romania: caca pute scrie in liftul tau, pe blocul prietenilor tai, pe panourile publicitare din statiile RATB, pe malul Dambovitei, pe bancile din scoli si licee, chiar si pe epava de la Costinesti. Data viitoare nu mai strambati din nas pudicilor cand cititi lozinca pe pereti pentru ca asta este arta si filozofie…

Anunțuri

Chiloti murdari pentru sinistrati

O stire din Cancan m-a facut sa lesin de ras. Galatenii au facut cheta si au donat care ce a a avut pentru sinistratii din Moldova. Cei de la Crucea Rosie Galati, care faceau trierea materialelor inainte de a le trimite mai departe, au gasit printre altele haine murdare, inclusiv chiloti 🙂

Eu cred ca s-au suparat degeaba. Chilotii trebuiau intorsi pe partea cealalta, logic. Dupa ce bietii galateni au stat atatea zile cu morcovul la fund ca se rupe digu’ si le inunda orasul, panicati de televiziuni ca Realitatea care faceau reportaje din 5 in 5 minute, cum va asteptati sa aibe chilotii? Normal ca erau maro.

In semn de razbunare le propun tuturor moldovenilor sa se cace in plicuri si sa le trimita prin prioripost galatenilor, sa se baseasca in cutii de suc cartonate sa nu stie astia ce deschid sau sa violeze porcii inainte de a face din ei carne de mici profanata. Alta solutie ar fi sa nu-si mai schimbe chilotii timp de un an de zile, de 1 ianuarie sa bea toti 3 litri de apa, sa se pise in amonte, sa vina viitura peste galateni, apoi sa le doneze la randul lor budigai cu iz de romani sanatosi.

Daca cucul ar face caca?

Dubito ergo cogito, asa ca ma intreb si eu:

De ce cucul face cu – cu si nu ca – ca?

Ganditi-va numai ce surpriza ar avea iubitorii de iarba verde care raspandesc ingrasaminte scremandu-se prin boscheti cand aud din copaci: Ca-ca-ca-ca! Ca-ca! Cand te incurajeaza cineva in astfel de momente delicate parca nu mai iese, nu? Data viitoare s-ar gandi de doua ori inainte s-o comita, de frica sa nu fie deconspirati iari.

Implicit cucul s-ar numi cacat sau cacal. Mami, mami, uite un cacat! Unde? Acolo sus, in copac, ce frumos e.. Fetele mai pudice s-ar rusina cand ar vedea cacatul baieteilor iar faimoasa vorbe de duh de genul sa m-apuci de cuc n-ar mai avea nici un fun in varianta noua sa m-apuci de cacat.

Daca intri pe Wikipedia sa cotesti definitia sa ai fi surpins sa afli ca: ..habitatul cacatului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare, coasta mărilor sau la marginea oraşelor. Mai trăieşte şi în regiunile cu smârcuri sau de stepă..

Foarte adevarat, nu?

Suntem plini de cacat

Va place sau nu, toti suntem plini de cacat. Nu e doar o metafora, este un adevar fiziologic. In orice moment al zilei aveti cacat in voi, chiar daca ati rupt buda de dimineata. Ceva tot a ramas in instalatie doar daca nu va faceti clisme de placere in fiecare zi.

Cacatul are personalitate. De cele mai multe ori vine cand vrea el, nu cand vrei tu. Te apuca te miri unde si nu-ti da pace pana cand nu face ce vrea el: sa scape de tine si sa plece in lume (canalizare). Cunosc unii oameni care l-au dresat: il scot la plimbare la ore fixe, ca pe caine. Altii il ademenesc cu cafele sau ceaiuri dimineata, sa bifeze pe lista un intestin curat.

Cand se intampla momentul magic te simti ca la loz in plic. Nu stii niciodata ce vei scoate din tine: un exponent de seama al ghildei fecalelor sau o eroare a naturii.

Cacatul submarin dispare in adancurile toaletei la fel de repede cum apare. La contactul cu apa face un „pleosc” sec si se duce la fund mai ceva ca submarinul Kursk.

Cacatul domnisoara vine pe lume timid si fricos. Scoate capul putin, da sa intre inapoi, iar vrea sa iasa, si tot asa. Este speriat, nehotarat, si trebuie sa depui munca de convingere serioasa ca sa scapi de el.

Cacatul exhibitionist e obisnuit cu lumina reflectoarelor. Cand apare acompaniat de basini si flash-uri de la paparazzi poti fi sigur ca ai captat atentia vecinilor. Loveste cu putere apa si iti face bucile fleasca.

Cacatul zombie este produsul nefericit al unei zile petrecute la gratar sau al unei alimentatii bogate in porcarii de fastfood gen KFC & Co. Pute ingrozitor, arata ca si cum a venit din iad si inspira greata chiar si celorlalti compatrioti.

Cacatul acvafob este ingrozit de apa. Ar face orice ca sa nu intre in contact cu ea, drept urmare se imprastie pe marginea closetului, pe chilotii tai, pe capac, pe jos, oriunde numai sa nu intre in contact cu apa.

Cacatul emo vine pe lume in suferinta. Nu vrea sa isi accepte de nici un fel soarta si refuza sa iasa. Doara ca sa isi bata joc de tine iti da alarme false si se joaca cu nerviii tai, trimitandu-te la buda in mod repetat fara sa se arate. Cand scapi de el in sfarsit este un moment inaltator.

Cacatul masochist este un monstru. Nimeni nu stie de ce uraste oamenii atat de mult, cert e ca aparitia lui provoaca ravagii si lacrimi de durere. Unii oameni au comparat chinul de a se elibera de el cu durerile nasterii.

Daca sunteti curiosi puteti sa intrati pe http://www.ratemypoo.com. E un site unde oameni bolnavi uploadeaza poze cu rahat (au peste 18.000 in momentul de fata), le dau nume si le supun la vot. Vizitati site-ul doar daca aveti burta goala sau daca vreti sa-l faceti pe colegul de birou care se tot uita in monitorul vostru neinvitat sa vomite.

Cel mai singur dintre pamanteni

Saptamana asta mergeam prin pasaj la Unirea, intre 2 statii de metrou. M-a invaluit un miros de gunoi/cacat groaznic. Am inceput sa injur crezand ca m-am umplut de noroc pe talpi dar un control scurt a dezvaluit ca nu era asa. Cei din jurul meu erau la fel de crispati la fata. Mergeam grabiti prin tunel si mirosul ne urmarea, invadandu-ne narile cu bestialitate.

O singura intrebare era pe buzele tuturor: Cine e cacaciosul?

L-am ochit tot eu dupa cateva secunde. Pantalonii l-au dat de gol. Nu era cacat la fund, desi asta ar fi fost prima imrpesie. Era un barbat care nu iesea cu nimic in evidenta, de varsta medie, cu o geaca de raiat maro. Pantalonii in schimb erau d-aia abastri, cu doua benzi reflectorizante deasupra gleznei. Echipamentul standard pentru gunoierii de la o firma al carei nume imi scapa.

Mi-a parut rau pentru el si pentru viata lui. Cred ca e singurul om primit cu bratele inchise sau cu usa incuiata. De ziua sotiei i-a facut cadou o masca de gaze ca sa nu o mai usture ochii atat de tare. La sedinta de bloc comunica cu ceilalti prin interfon. Cersetorii ii dau bani cand trece pe langa ei iar la Gradina Zoologica are interzis de cand au murit pestii la ultima lui vizita. Nu e chemat niciodata la alte petreceri decat cele de gunoieri, la nunta popa a oficiat prin videotelefon si toti copiii il urasca pentru ca Mos Craciun ocoleste casa lui de cativa ani.

Ne place gratis

Ieri a fost ziua portilor deschise la Casa Poporului aka Palatul Parlamentului aka simbolul grandomaniei unui dictator nebun. A putut sa vina tot poporul MOCA, cum ne place noua, sa vada pe dinauntru ce au admirat pana ieri pe dinafara. Si au venit oamenii ca la urs, cu zecile de mii. Au stat ca sobolanii in frig, ore intregi, doar ca sa profite de ocazia unica ivita. Culmea idioteniei, unii venisera de la mama dracu si facusera 10-12 ore pe drum doar sa vada Casa Poporului.


In primul rand e 15 lei biletul intr-o zi normala. Daca aia de au venit de la Sighetul Marmatiei nu au calatorit pe jos in ultimile 2 saptamani sau nu au mers ca niste blatisti mioritici pe tren, nu cred ca era asa o mare tragedie sa adaugi 15 lei la banii dati pe tren/microbuz/benzina si sa vii in alta zi cand bate vantul pe coridoarele cladirii si poti sa vezi exact acelasi lucru.

In al doilea rand elevii, studentii si pensionari pot vizita gratis monumentul oricand. Asta inseamna ca jumatate din cei ce se omorau pe la cozi puteau veni GRATIS in orice alta zi.

Dar romanii sunt cei mai prosti afaceristi. Cand aud ca ceva e gratis isi pierd pur si simplu mintile. Cand a fost noaptea muzeelor au luat cu asalt locuri unde in mod normal era intrarea 5-6 lei si s-au calcat pe picioare doar pentru ca nu trebuia sa plateasca. Am avut neplacerea sa organizez un sampling dupa un meci de fotbal cu firma la care lucrez, pentru un produs care valora 1,5 lei. Va spun sincer ca atunci am avut o „near death experience” cum ar zice vorbitorii de limba engleza. Ne-am urcat pe cutii si am dat pumni si picioare in cap oamenilor care se buluceau cu sutele peste noi. Isi pierdusera pur si simplu mintile, furau baxuri intregi si fugeau cu ele, se bateau intre ei pe un produs, repet, de 1,5 lei…

Daca te duci intr-un mall si anunti ca dai cacat gratis va garantez ca o sa fie coada de oameni de toate varstele. Toti vor cat mai mult, pentru ei, pentru nepotica, pentru copilas. Il pun la flori, il ingroapa in spatele blocului, gasesc ei ce sa faca cu el. Ce daca e cacat maica, lasa ca e gratis, luam nu dam, nu are ce sa faca rau.

Spagarii

Vă mărturisesc cu mâna pe inimă că mult timp nimeni nu a reuşit să mă convingă de utilitatea blogurilor şi a blogărelii. Ce, îmi ziceam, pe cine interesează ce scriu? De ce m-ar interesa ce scriu alţii? Cui îi foloseşte? Astea sunt manifestări de flăcăiandrii cu coşuri pe faţă. Dar lucrurile s-au schimbat. Încet, încet mi-am dat seama că, o primă utilitate ar fi aceea că oamenii pot face schimb de impresii şi idei nu numai câte doi, ca în e-mail-uri, ci şi public, la fel ca într-o discuţie sau o conferinţă. Îşi pot face publice gânduri sau interese, pot cere păreri sau participa la comentarii etc. Aşa că, am început şi eu să scriu. Dar totuşi, ceva mai lipsea.

screaming1Până aseară, când am înţeles că, cea mai mare utilitate a blogului, cel puţin pentru mine, este aceea că poţi refula. Ce altă posibilitate are o furnică asemeni mie, care mişună de dimineaţă până seara întru satisfacerea nevoilor elementare, ca să-şi strige revolta sau mânia? Cui să mă adresez, cine să mă asculte? Cum să îmi golesc sufletul de răul pe care mişeii şi nemernicii mi-l inoculează zilnic? Cui să îi spun nedreptăţile care ne înconjoară?

Văd aseară la un jurnal de ştiri la televizor o ştire oarecum anodină: era vorba despre blocuri construite fără niciun Dumnezeu, cu ferestrele la 20 cm de cele ale blocului vecin, acoperind trotuare sau în dispreţ faţă de orice plan urbanistic. Nu a trebuit ca reportajul să ajungă la final şi sufletul îmi era încărcat de mânie. Aşa cum erau prezentate lucrurile, vina o purtau constructorii, oameni lacomi de bani şi care sunt în stare de orice compromis pentru un câştig cât mai mare. Dar, oameni buni, acesta este doar vârful aisbergului! Pentru că nimeni nu a spus şi nu spune nimic despre cei care au dat avizele! Blocurile alea nu s-au construit singure. Nu poţi face un coteţ în fundul curţii fără un maldăr de avize şi planuri zonale şi de amplasare. Ce ni se sugerează? Demolarea construcţiilor? Pedepsirea constructorilor? Dar câţi dintre şpăgarii din primării au fost jupuiţi de vii? Cărui şpăgar i-a fos exilată familia şi averea confiscată? Câţi dintre şpăgari au fost lapidaţi în piaţa publică? Care şpăgar a fost însemnat cu fierul roşu sau ars pe rug? Câte cartiere de vile de şpăgari au fost rase de pe suprafaţa pământului? Care din ei a primit măcar un scuipat drept pedeapsă?

Aici e problema. Pentru că, datorită avizelor date de ei au fost construite acele blocuri. Ni se prezintă drept vinovaţi întotdeauna nişte oameni care, bine sau rău, dar fac ceva. Nimeni şi niciodată nu spune şi nu propune nimic referitor la şpăgarii care dau avize. Care duc un trai îmbelşugat din furtul cel mai evident, din abuzul cel mai concret. Sunt pline ministerele, băncile şi primăriile de asemenea gunoaie umane. Nu sunt arăţi cu degetul şi condamnaţi ante facto cei care au cerut şi utilizat credite pe care nu le-au mai rambursat. Aţi auzit că a fost împuşcat în cap vreunul din directorii de bănci care au avizat aceste credite neperformante şi au falimentat bănci? I s-a confiscat vreunuia averea şi familia i-a fost urmărită până la a şaptea spiţă?

Nimeni nu spune nimic, nimeni nu face nimic. Cum să nu mă revolt, cum să nu îmi vină să mă dau cu fundul de pământ de neputinţă? Cum să nu îmi vină să urlu de mânie? Cui să-i reclam? Cine mă ascultă? Cine va lua măsuri? Vorbim de democraţie? Căcat. Vorbim de lege? Alt căcat. Vorbim de aplicarea sau respectarea legii? Un şi mai mare căcat.

Articol postat de Komicaminolta

%d blogeri au apreciat asta: