Blogul lui Mielu007

Vă mărturisesc cu mâna pe inimă că mult timp nimeni nu a reuşit să mă convingă de utilitatea blogurilor şi a blogărelii. Ce, îmi ziceam, pe cine interesează ce scriu? De ce m-ar interesa ce scriu alţii? Cui îi foloseşte? Astea sunt manifestări de flăcăiandrii cu coşuri pe faţă. Dar lucrurile s-au schimbat. Încet, încet mi-am dat seama că, o primă utilitate ar fi aceea că oamenii pot face schimb de impresii şi idei nu numai câte doi, ca în e-mail-uri, ci şi public, la fel ca într-o discuţie sau o conferinţă. Îşi pot face publice gânduri sau interese, pot cere păreri sau participa la comentarii etc. Aşa că, am început şi eu să scriu. Dar totuşi, ceva mai lipsea.

Până aseară, când am înţeles că, cea mai mare utilitate a blogului, cel puţin pentru mine, este aceea că poţi refula. Ce altă posibilitate are o furnică asemeni mie, care mişună de dimineaţă până seara întru satisfacerea nevoilor elementare, ca să-şi strige revolta sau mânia? Cui să mă adresez, cine să mă asculte? Cum să îmi golesc sufletul de răul pe care mişeii şi nemernicii mi-l inoculează zilnic? Cui să îi spun nedreptăţile care ne înconjoară?

Văd aseară la un jurnal de ştiri la televizor o ştire oarecum anodină: era vorba despre blocuri construite fără niciun Dumnezeu, cu ferestrele la 20 cm de cele ale blocului vecin, acoperind trotuare sau în dispreţ faţă de orice plan urbanistic. Nu a trebuit ca reportajul să ajungă la final şi sufletul îmi era încărcat de mânie. Aşa cum erau prezentate lucrurile, vina o purtau constructorii, oameni lacomi de bani şi care sunt în stare de orice compromis pentru un câştig cât mai mare. Dar, oameni buni, acesta este doar vârful aisbergului! Pentru că nimeni nu a spus şi nu spune nimic despre cei care au dat avizele! Blocurile alea nu s-au construit singure. Nu poţi face un coteţ în fundul curţii fără un maldăr de avize şi planuri zonale şi de amplasare. Ce ni se sugerează? Demolarea construcţiilor? Pedepsirea constructorilor? Dar câţi dintre şpăgarii din primării au fost jupuiţi de vii? Cărui şpăgar i-a fos exilată familia şi averea confiscată? Câţi dintre şpăgari au fost lapidaţi în piaţa publică? Care şpăgar a fost însemnat cu fierul roşu sau ars pe rug? Câte cartiere de vile de şpăgari au fost rase de pe suprafaţa pământului? Care din ei a primit măcar un scuipat drept pedeapsă?

Aici e problema. Pentru că, datorită avizelor date de ei au fost construite acele blocuri. Ni se prezintă drept vinovaţi întotdeauna nişte oameni care, bine sau rău, dar fac ceva. Nimeni şi niciodată nu spune şi nu propune nimic referitor la şpăgarii care dau avize. Care duc un trai îmbelşugat din furtul cel mai evident, din abuzul cel mai concret. Sunt pline ministerele, băncile şi primăriile de asemenea gunoaie umane. Nu sunt arăţi cu degetul şi condamnaţi ante facto cei care au cerut şi utilizat credite pe care nu le-au mai rambursat. Aţi auzit că a fost împuşcat în cap vreunul din directorii de bănci care au avizat aceste credite neperformante şi au falimentat bănci? I s-a confiscat vreunuia averea şi familia i-a fost urmărită până la a şaptea spiţă?

Nimeni nu spune nimic, nimeni nu face nimic. Cum să nu mă revolt, cum să nu îmi vină să mă dau cu fundul de pământ de neputinţă? Cum să nu îmi vină să urlu de mânie? Cui să-i reclam? Cine mă ascultă? Cine va lua măsuri? Vorbim de democraţie? Căcat. Vorbim de lege? Alt căcat. Vorbim de aplicarea sau respectarea legii? Un şi mai mare căcat.

Articol postat de Komicaminolta