Posts Tagged ‘ metrou ’

Pastila de credinta

Atunci cand vin cu metroul la birou devin figurant intr-un film porno. Sunt inconjurat de tate, pasarici, silicoane, horoscoape erotice, vremea in bikini, poze incendiare, sex scris cu majuscule si restul mizeriilor care tin prima pagina in toate ziarele de navetisti: Libertatea, Cancan, Click. Cu timpul te obisnuiesti si iti dai seama ca nu e chiar asa nasol 🙂

La extrema cealalta sunt femeile care citesc indrumare de rugaciuni, Biblia sau alte materiale cu continut religios. Oricat de mult am incercat nu inteleg cum poti trata un subiec atat de intim si profund cu aceeasi lejeritate cu care citesti despre escapadele amoroase ale lui Poponet. Recunosc ca nu sunt o persoana foarte credincioasa dar nici nu cred ca voi citi vreodata in metrou Tatal Nostru sau Psalmii. Daca voi citi vreodata carti de rugaciuni o voi face acasa, unde nu ma vede nimeni si sunt doar eu si gandurile mele.

Nu cred deloc in pastila de credinta pe care o iei in drum spre servici sau Patriarhie (ma indoiesc ca persoanele respective au alta ocupatie ina fara de ars gazul prin biserici). Nu ii privesc cu ochi buni pe cei care fac asta sau pe oricine altcineva care isi etaleaza credinta in public. Si nici nu vreau sa deschid subiectul babelor care dupa o viata agitata l-au descoperit brusc pe Dumnezeu cand au inaintat in varsta si au inceput problemele de sanatate…

Anunțuri

Lectura de dimineata

Odata am vazut pe cineva in metrou care lectura cu pasiune o cartulie academica. Intre buci, tate goale, horoscoape porno si fetele de la pagina 5 care fac parte din lectura obisnuita a romanilor de dimineata asta citea ceva din categoria Structuri aproape simplectice conjugate pe spatiul total al unui fibrat vectorial. Aplicatii. 🙂

Sa fi fost asta micul Einstein de maine? Dorea sa impresioneze vreo gaigcuta langa care se aseza mereu dimineata in metrou? Trebuia sa invete pentru un examen? Cata putere de concentrare sa ai astfel incat sa te poti detasa de toti care te inconjoara si sa citesti asa ceva? Cum poate sa proceseze creierul tau chestiile astea la micul dejun? Cum se combina mirosul de branza din sacosa celui de langa tine cu izul de infinit din teoria relativitatii vazuta ca un capitol aplicativ de geometrie diferentiala? Funky..

Babuinii din metrou

Nu mai tin minte cand s-a intamplat prima data. Probabil acum un an, in timp ce asteptam un metrou sa ma duca acasa. S-a infiripat de nicaieri ca un gand fugar, dintre cele pe care le uiti in minutul urmator. Numai ca asta nu mi-a mai dat pace de atunci si revine cu intensitate atunci cand ma aflu pe peron. Am incercat sa caut o relatie de cauzalitate, sa descopar macar de ce asta si nu altceva. Nu am reusit.

Am o fantezie apropo de cei care conduc garniturile de metrou. Nu e vorba de femei imbracate sumar ma perversilor. E vorba de babuini. Da frate, si pe mine ma mira.

De cate ori vad ca se apropie urmatorul tren imi imaginez ca este condus de doi babuini imbracati la sacou si cu pampers la fund. Mi iinchipui foarte agitati, cu ochii rosii, injectati, de la cat se chinuie sa vada drumul in fata. Il vizualizez foarte clar pe unul dintre ei care trage de maneta si scoate urlete ascutite in timp ce opreste metroul. Al doilea babuin iese din cabina sa vada daca toti pasagerii urca cum trebuie inauntru. Cineva se apropie de el si intreaba daca metroul circula inspre Dristor. Asta se irita imediat si incepe sa se maimutareasca si sa se scobeasca in cur: uh uh uh, a a a a, u u, a a a. Dupa ce nefericitul care i-a adresat intrebarea fuge ingrozit sare la oameni, ii impinge, intra in vagoane si se agata de barele alea de sus. Le fura mancarea, ii ciufuleste, le cauta prin geanti si ghiozdane apoi se duca inapoi in cabina langa celalalt. Cand toti sunt la locurile lor babuinul conductor da cu capul de butoane pe  pupitrul de comanda si bruscheaza  metroul punandu-l in miscare. Acceleratia nebuneasca e urmata de o frana brusca, calatori pe podea, din nou acceleratie, din nou frana, oamenii zboara de toti peretii ca bobul de mazare in borcan. Prin boxe se aude o voce suava de femeie: Urmeaza statia…. intrerupta brusc de zbieraturile ambilor babuini: Uh Uh U AA A, Uh A, A A A, Uh Uh A A Uh Uh A A A A.

Si stau pe peron si incep sa zambesc de unul singur. Noroc ca am casti in urechi si cei din jur isi imagineaza ca ascult vreo emisiune la radio amuzanta. De unde dracu imi vin ideile astea tampite?

Cand ai ghinion in viata

Aseara am intalnit in metrou cel mai amarat boschetar din istoria umanitatii. Cel mai ghinionist, mai batut de soarta, mai sarman, mai umil, mai nefericit, mai mizerabil, mai trist, mai oropsit, mai jalnic cersetor dintre toti cersetorii de pe planeta. Drojdia societatii, scursura scursurilor, drama dramelor din cartea cartilor.

Povestea lui pe care am auzit-o eu si ceilati pasageri din metrou pret de 3 statii (3 statii de jelitocantatotanguit in continuu) a inceput in Alexandria. Acolo traia fericit impreuna cu fratii lui si cu mama sa. Intotdeauna astia vin din familii numeroase, cu zeci de frati, surori si nepotei acasa. Ai fi zis ca era raiul pe pamant pana cand a explodat butelia de gaze, ucigand-o intr-o fractiune de secunda pe cea care ii daduse viata. Asta e alt cliseu, intotdeauna mamele mor, asa ca aveti grija femei.. A ajuns pe strazi impreuna cu fratii sai, plimbati din orfelinat in orfelinat, din boschet in boschet si canal in canal. Si tot mergand asa a ajuns la Bucuresti, pe magistrala 1.

Momentul culminant, T0(zero), D-Day etc urmeaza imediat. Cum a terminat povestea asta a inceput imediat un cantec pe sufletul calatorului, inspirat tot din viata sa. Era din nou cu fratii lui, insa de data asta mama lui a plecat intr-o zi la piata si nu s-a mai intors niciodata. De data asta erau in Bucuresti si nu a mai calatorit din Alexandria, a coborat din nou la aceeasi magistrala 1. Ascultam si nu-mi venea sa cred.

Nu-i asa ca este cel mai ghinionist om din lume? Sa-ti moara mama de 2 ori, in feluri diferite, este pur si simplu o poveste care induioseaza, demna de PoveStirile de la Acasa. Este ceva inimaginabil, ceva ce un om nu poate suporta fara sa innebuneasca. Daca ar fi stiut Nikita de caz sigur ar fi compus chiar o poezie pentru nefericit in timp ce i-ar fi adus omagiul obisnuit lui Eminescu. Aproape ca am ezitat si era sa ii dau ceva..

Portia de cretinatate

Cine merge cu metroul stie faimoasele LCD-uri de laMonopoly Media pe care belesc ochii toti romanii in asteptarea metroului. Si cum la noi, ca intr-o capitala moderna, metroul vine pe unele magistrale la 7 minute la ora de varf dimineata, ai timp berechet.

Eu ma declar fascinat de idiotenia celor care scriu textele slideshow-urilor diverse care alcatuiesc, printre altele, programul zilnic. Mereu am impresia ca citesc ceva scris de un copil retard care a ramas corigent in grupa mica la gradinita de 2 ori in acelasi an. Nu am neaparat ceva cu subiectele atinse ca nu vrea nimeni sa citeasca dialectica naturii la 7 dimineata dar modul de executie e pur si simplu penal.

Ca tot s-au terminat acum sarbatorile de iarna, un slideshow care ruleaza de ceva vreme trateaza o problema de maxim interes public. Cum sa tragi cu dintii de ultimii bani ramasi din salariu pana la sfarsitul lui Ianuarie. Pe un fundal alcatuit din poze putin sau foarte putin inspirate cei de la Zoom ne dau diverse sfaturi imbecile.  Cand te duci la magazin sa iti faci o lista si sa cumperi doar ce e trecut pe lista. Sa iti platesti intai facturile si datoriile, apoi sa cumperi altceva de banii ramasi. Sa nu mai iei masa in oras, la restaurant, ci sa mananci acasa. Sa cauti oferte sau magazine unde se comercializeza produse cu discount.

De unde va vin fratee ideile astea?? De unde atata inteligenta ? Ce supercomputer aveti la dispozitie de scoate balariile astea pe banda rulanta? Cum ati ajuns la concluzia geniala ca nu mai trebuie sa mancam la restaurant ca sa ne ajunga banii pana la sfarsitul lunii? Sunt unii care nu mananca la restaurant decat odata pe an, cand mai moare vre-o ruda bogata si fac pomana la carciuma. Sunt altii care respecta, intr-adevar lista aia de cumparaturi. Si pe lista au trecute 3-4 articole gen 2 kg de malai, pentru care se invart in magazin 3 ore, cautand oferta cea mai buna.

De la mine pentru toti retarzii care scriu prostiile astea de pe televizoarele din metrou, un mare HUOOOOOOO MA HANDICAPATILOR…..

3 faze la metrou

Mereu am crezut ca automobilul, desi o necesitate de multe ori, contribuie la alienarea oamenilor. Casa-masina-birou-masina-casa. Mereu acelasi traseu, aceleasi cozi, acelasi timp pierdut, aceleasi frustrari. In cele din urma ajungi sa te izolezi de tot ce e in jurul tau si nici nu mai observi o cladire nou aparuta pe traseu sau orice altceva in afara de semafoare si asfalt.

Mijloacele de transport in comun, in schimb, sunt o sursa inepuizabila de subiecte.Astazi de exemplu am gasit trei subiecte de pus pe blog in doar 30 de minute.

Prima faza e cu o doamna cu burta mare care a venit langa mine, eu stand pe scaun, ea in picioare pentru ca nu mai erau locuri libere in vagon. Pentru ca nimeni din jurul meu nu avea simt civic m-am simtit prost sa las o femeie gravida in picioare si am intrebat-o politicos daca vrea sa ii cedez locul meu pe scaun. Mi-a raspuns la fel de politicos ca nu vrea, sa stau linistit. Asa mi-am dat seama ca nu era deloc gravida. Era doar o grasa feminista cu burta mare care nu are nevoie de favorurile unui barbat si care prefera sa stea in picioare, prin propriile ei puteri. Mie mi-a convenit..

Faza doi e cu un barbat trecut de varsta a 2-a sau a 3-a, nu am stiut niciodata cum e cu varstele astea. Ideea e ca se indrepta spre 50 de ani, daca nu ii depasise deja. Pe adidasii lui asortati la o geaca de fas albastra scria, mare, pe fata: Lightning! Sa fi fost el Flash, cel care alerga cu viteza sunetului in lupta cu raufacatorii? Isi uda pantalonii cu viteza fulgerului? Era detinatorul recordului de slalom pe traseul Piata Gorjului – Lujerului? Nu o sa stiu niciodata..

Faza trei e cu un taran de seama cu mine. Mergea prin tunel pe langa o doamna rotofeie si cara in mana dreapta o sacosa de la Cora plina cu obiecte indispensabile unei aventuri in capitala: branza, ceapa, farfurii de plastic, saci de rafie, intelegeti voi. Avea o geaca de piele smechera pe care scria pe tot spatele drag racing. Ce stia el despre drag racing? Stia ca e un sport ce a devenit popular in SUA dupa al 2-lea razboi mondial? Stia ca aceste curse se desfasoara pe o linie dreapta de aproximativ 400 de metri, parcursa in minim 3,9 secunde de masini care ating viteze de 530 km/h? Stia ca cea mai puternica clasa de masini din acest sport e Top Fuel Dragster, cu motoare ce merg cu un amestec de pana la 90% nitrometan? Recunosc, nu stiam nici eu chestiile astea pana sa ma uit pe Wikipedia, dar macar eu nu port o geaca pe care scrie asta…

Ceasul minune de la metrou

Metrorex vrea sa imbunatateasca serviciile oferite bucurestenilor introducand sistemul prin care calatorii afla in cat timp va sosi urmatorul tren la peron. Initiativa este binevenita intrucat vechiul sistem prin care vezi de cat timp a  plecat metroul precedent din statie nu te ajuta la nimic, din contra, te deprima. Pe mai multe LCD-uri amplasate pe peron vezi cat este ceasul si la ce ora soseste urmatorul tren. Era mai simplu sa vezi doar un cronometru mare, care se indreapta spre zero dar sa nu fim carcotasi..

Sistemul este inca in probe si cine a mers cu metroul l-a observat, desigur. Am avut placerea sa constat personal acum cateva zile ca rezultatele preliminare sunt mai mult decat imbucuratoare.

Displayul arata ora 08:52 si timpul estimat al sosirii urmatorului metrou: 08:54. Ma bucur de norocul meu si astept metroul, curios ca un copil sa vad daca timpii vor coincide. Ceasul se face 08:53, estimarea se muta cu un minut mai incolo: 08:55. Hmmmm, intarzie al dracu’. Nu-i nimic, asteptam, asteptam. 08:54 e ora, tot 08:55 arata estimarea. Vine, asta e. 08:55, estimarea se face 08:57. Joaca asta continua inca 3 minute pana cand vine metroul, incadrandu-se perfect in intervalul dintre metrouri de aproape 8 minute dimineata cand merge lumea la munca, specific Magistralei M3 (Preciziei – Anghel Saligny).

Acum mi-am dat seama care e treaba cu sistemul asta. Au platit probabil sute de mii de euro pe  un soft cu „inteligenta artificiala” care poate sa pastreze mereu intervalul de 2 minute intre ora actuala si ora estimata a sosirii trenului. Pasagerii au mereu impresia ca trenul va sosi curand si sunt bucurosi. Metrorex a mai bifat o investitie reusita si toata lumea e fericita.

%d blogeri au apreciat asta: