Pastila de credinta
Atunci cand vin cu metroul la birou devin figurant intr-un film porno. Sunt inconjurat de tate, pasarici, silicoane, horoscoape erotice, vremea in bikini, poze incendiare, sex scris cu majuscule si restul mizeriilor care tin prima pagina in toate ziarele de navetisti: Libertatea, Cancan, Click. Cu timpul te obisnuiesti si iti dai seama ca nu e chiar asa nasol 🙂
La extrema cealalta sunt femeile care citesc indrumare de rugaciuni, Biblia sau alte materiale cu continut religios. Oricat de mult am incercat nu inteleg cum poti trata un subiec atat de intim si profund cu aceeasi lejeritate cu care citesti despre escapadele amoroase ale lui Poponet. Recunosc ca nu sunt o persoana foarte credincioasa dar nici nu cred ca voi citi vreodata in metrou Tatal Nostru sau Psalmii. Daca voi citi vreodata carti de rugaciuni o voi face acasa, unde nu ma vede nimeni si sunt doar eu si gandurile mele.
Nu cred deloc in pastila de credinta pe care o iei in drum spre servici sau Patriarhie (ma indoiesc ca persoanele respective au alta ocupatie ina fara de ars gazul prin biserici). Nu ii privesc cu ochi buni pe cei care fac asta sau pe oricine altcineva care isi etaleaza credinta in public. Si nici nu vreau sa deschid subiectul babelor care dupa o viata agitata l-au descoperit brusc pe Dumnezeu cand au inaintat in varsta si au inceput problemele de sanatate…
Odata am vazut pe cineva in metrou care lectura cu pasiune o cartulie academica. Intre buci, tate goale, horoscoape porno si fetele de la pagina 5 care fac parte din lectura obisnuita a romanilor de dimineata asta citea ceva din categoria Structuri aproape simplectice conjugate pe spatiul total al unui fibrat vectorial. Aplicatii. 🙂
De cate ori vad ca se apropie urmatorul tren imi imaginez ca este condus de doi babuini imbracati la sacou si cu pampers la fund. Mi iinchipui foarte agitati, cu ochii rosii, injectati, de la cat se chinuie sa vada drumul in fata. Il vizualizez foarte clar pe unul dintre ei care trage de maneta si scoate urlete ascutite in timp ce opreste metroul. Al doilea babuin iese din cabina sa vada daca toti pasagerii urca cum trebuie inauntru. Cineva se apropie de el si intreaba daca metroul circula inspre Dristor. Asta se irita imediat si incepe sa se maimutareasca si sa se scobeasca in cur: uh uh uh, a a a a, u u, a a a. Dupa ce nefericitul care i-a adresat intrebarea fuge ingrozit sare la oameni, ii impinge, intra in vagoane si se agata de barele alea de sus. Le fura mancarea, ii ciufuleste, le cauta prin geanti si ghiozdane apoi se duca inapoi in cabina langa celalalt. Cand toti sunt la locurile lor babuinul conductor da cu capul de butoane pe pupitrul de comanda si bruscheaza metroul punandu-l in miscare. Acceleratia nebuneasca e urmata de o frana brusca, calatori pe podea, din nou acceleratie, din nou frana, oamenii zboara de toti peretii ca bobul de mazare in borcan. Prin boxe se aude o voce suava de femeie: Urmeaza statia…. intrerupta brusc de zbieraturile ambilor babuini: Uh Uh U AA A, Uh A, A A A, Uh Uh A A Uh Uh A A A A.
Povestea lui pe care am auzit-o eu si ceilati pasageri din metrou pret de 3 statii (3 statii de jelitocantatotanguit in continuu) a inceput in Alexandria. Acolo traia fericit impreuna cu fratii lui si cu mama sa. Intotdeauna astia vin din familii numeroase, cu zeci de frati, surori si nepotei acasa. Ai fi zis ca era raiul pe pamant pana cand a explodat butelia de gaze, ucigand-o intr-o fractiune de secunda pe cea care ii daduse viata. Asta e alt cliseu, intotdeauna mamele mor, asa ca aveti grija femei.. A ajuns pe strazi impreuna cu fratii sai, plimbati din orfelinat in orfelinat, din boschet in boschet si canal in canal. Si tot mergand asa a ajuns la Bucuresti, pe magistrala 1.
Acum cateva zile conducatorul garniturii de metrou 1008 si-a pierdut rabdarea cand, in statia Aviatorilor, cineva a incercat sa forteze usile dupa inchiderea lor. Spre uimirea pasagerilor acesta i s-a adresat prin instalatia de sonorizare a trenului cu urmatoarele cuvinte: „Las-o în morţii mă-sii de uşă!” Pesemne ca nu a fost ziua lui cea mai buna pentru ca in statia urmatoare, la Piata Victoriei, mecanicul s-a adresat din nou calatorilor: „Stimaţi călători, de ce nu lăsaţi uşile să se închidă? V-aţi tâmpit cu toţii, ce aveţi?!“ Asta am aflat-o dintr-un 
In primul rand cuvantul de ordine in statiile si pasajele metroului este VITEZA. Toti oamenii alearga parca incercand sa scape de un atac terorist cu gaz sarin. De exemplu, exista o teorie nescrisa conform careia daca ajungi in Unirii 1 si fugi dand din coate cat mai puternic, facand slalom printre oameni si bruscand babaute care se tarsaie ca la ultima spovedanie prinzi metroul de la Unirii 2 (si viceversa). Chiar inainte sa ajunga metroul in statie ii poti vedea pe toti usain boltii romani luandu-si pozitia de start. Se foiesc, se proptesc in calcaie, is strang geanta langa corp, pregatesc degetelul la buton pentru a deschide usa (unde e cazul). Cand inevitabilul se produce si usile se deschid atletii de ocazie tasnesc in turma spre scari grabiti sa fie primii ajunsi.
l treilea cuvant este NESIMTIREA. De cativa ani Metrorex a incercat sa educe calatorii si sa schimbe modul in care ei folosesc scara rulanta. La fel ca in orice tara civilizata, cine vrea sa „stationeze” sta pe dreapta, cine se grabeste poate merge prin stanga. La noi este vazuta ca o jignire maxima daca il rogi pe nesimtitul care sta pe stanga si tine in spatele lui jumatate de vagon sa se dea la o parte. Te iau toti pensionari la ochi: da ce te bagi dom’ne, unde te grabesti asa? Si culmea frate, astia sunt aceiasi pensionari care alearga ca turbatii dupa trolee si tramvaie 🙂 Alti nesimtiti sunt aia care se proptesc in usa pentru ca ei trebuie sa coboare pe partea aia peste 5 statii si toti ceilalti trebuie sa ii evite cum pot.
Acum cateva zile s-au redenumit cateva statii de metrou. Astfel, staţia Semănătoarea devine staţia Petrache Poenaru, Armata Poporului devine staţia Lujerului, Staţia Industriilor devine staţia Preciziei, Depoul IMGB devine staţia Berceni, IMGB devine Dimitrie Leonida, Laromet devine staţia Laminorului, Policolor devine staţia Nicolae Teclu si staţia Linia de Centură devine staţia Anghel Saligny.
Singura problema este ca la ei procesul se va desfasura in 2 faze. Intr-o prima faza, statiile lor vor fi redenumite ca ale noastre apoi, dupa cateva luni, vor capata denumirea finala: in Londra Picadilly Circus devine Semanatoarea apoi Petrache Poenaru, Times Square din NY devine Policolor apoi Nicolae Teclu, Catalunya din Barcelona Armata Poporului apoi intr-un final Lujerului si asa mai departe.
Mielu pe baricade 