Blogul lui Mielu007

Unii oameni au nevoie de adrenalina asa cum noi, ceilalti, avem nevoie de apa sau de aer. Ca sa isi ia „doza” se apuca de sporturi extreme, sarituri din avion, bungee jumping, alpinism extrem sau alte nebunii. Alti oameni sunt pasionati de sudoku, probleme de logica, carti politiste, quest-uri pe calculator. Unii se viseaza detectivi, altii chiar ajung detectivi.

Ambele categorii de oameni vor fi mai mult decat satisfacute de serviciul realtii cu clientii de la Vodafone. Ce se intampla in momentul de fata depaseste cu mult limitele imaginabilului sau ale bunului simt. Pe scurt, te poti inhama la cea mai mare aventura din viata ta fara a parasi confortul fotoliului de acasa. Cum?

Suna la *222 si ncearca sa ajungi la un operator uman…

Speta mea cred ca este irelevanta, important e ce s-a intamplat dupa aia. Pe scurt, am reincarcat o cartela cu cardul prin MyVodafone, banii mi-au fost luati de pe card, insa cartela a ramas neincarcata. De aici a inceput distractia, cu mine in rolul principal, incercand sa dau de cineva de la serviciul de relatii cu clientii.

Episodul 1 – Alergam in jurul cozii

Apelez *222 de pe un numar cu abonament. Dupa 2-3 minute de aberatii despre Vodafone, noile servicii, etc etc, meniul faimos cu 1 pentru romana 2 pentru engleza. Apas pe 1 si deschid cutia pandorei: timp de inca 2 minute aud despre alte oferte si despre optiunile mele din acest loc: 1 pentru informatii despre oferte, 2 pentru cartele si nu stiu ce, 3, 4, 5, 6, + infinit. Nicaieri nu am nici un numar care sa ma duca la un operator. Nu apas nimic, cu speranta ca astfel, lipsa de actiune poate fi interpretata ca o actiune, adica nu vreau robot, ergo vreau un om. Nu tata, o ia din nou aceeasi voce suava de femeie si sacadata: 1, 2, 3, 4… Ma enervez, inchid, sun din nou, aceeasi poveste. Imi vine o idee noua: apas 9, care nu aparea in optiuni, poate asa o sa-mi spuna ca nu corespunde alegerea mea niciunei optiuni si ma trimite la un om. Gresit, o ia de la capat 🙂 Dupa 15 minute ma enervez, sun de pe nr. de cartela. De data asta raspunde un barbat robotic ?!?! care abereaza acelasi lucru. Ma enervez, inchid de tot.

Episodul 2 – Ne place online

Enervat la maxim, ma reintorc pe portalul online. Caut prin toate optiunile si meniurile posibile in speranta ca am omis eu ceva si pot ajunge sa vorbesc cu un om si pe alta cale. Intr-adevar, exista mai multe optiuni.

Prima care imi sare in ochi e sa dau un SMS la 222. Interesant. Nu mai e totusi o optiune viabila cand vad ca priemsti raspuns in maxim 48 de ore, ceea ce inseamna ca te va suna cineva dupa 47 de ore, cerandu-si scuze pentru intariziere. Si in plus, e cam mult de scris ca sa pun intr-un SMS.

A doua optiune e cea mai parsiva: linia expres *555, cu doar 0.39 euro centi. Cu alte cuvinte, tot eu sa platesc ca sa vorbesc mai repede cu cineva pentru niste probleme aparute din cauza lor. Huooooo.

Celelalte optiuni sun e-mail, fax, whatever. Vad totusi un numar de fixomobil: 0372 0222222.

Episodul 3 – L-am omorat pe Ceausescu degeaba, ca se sta la coada si in capitalism

Sun la nr. respectiv si surpriza! Aud atat de familiarul „Ati suant la Vodafone, apelul dvs. va fi preluat in cel mai scurt timp..” O daaa, aici vroiam sa ajung baby. Din speaker-ul telefonului rasuna o melodie funk, si incepe marea asteptare. Si astept.. Si astept… Si astept… Si astept… Si astept…. Din cand in cand, ca sa nu adormi, ti se mai spune cate ceva despre ofertele noi, sau cineva te anunta in engleza ca esti „in a queue”, adica la un rand/coada. Pai faaa proasto, d-aia am facut noi revolutie, sa ma tii tu la queue dupa 20 de ani? Mi-era deja frica sa merg la buda pentru ca nu puteam sa intru in legatura cu cel din spatele meu de la „queue”, sa-i zic ca lipsesc si eu nitel dar ma intorc.. Dupa 7-9 minute de asteptare, imi baga si o reclama cu *555. Cu alte cuvinte, uite ba fraiere, in timp ce tu stai la queue altii dau banu’, nu sunt chitrosi ca tine, si se baga in fata la operatori. OK, asteptam.

Episodul 4 – Stati ca va fac legatura

Ma trezesc brusc din motaiala cand o domnisoara se prezinta si ma intreaba cu ce ma poate ajuta. Ii explic dintr-o suflare supararea mea. Nu trece nici un minut de cand ne-am cunoscut ca ma anunta ca nu ma poate ajuta ea, insa mi face legatura la coelgii ei de la departamentul X. In fata unor argumente asa solide nu pot decat sa incuviintez, imi ureaza o zi buna, si ma baga din nou on hold.

Episodul 5 –Este la fel ca episodul 3, pe o durata de inca 6 minute, asa ca nu mai dau copy paste.

Episodul 6 – Primul pas catre vindecare e recunoasterea faptului ca esti bolnav

Deja au trecut vreo 40 de minute de cand m-am imbarcat in acest quest demn de Indiana Jones. Ironia e ca la captul lui nu e nici o comoara, ci un lucru care imi apartine de fapt, si pentru care nu trebuia sa trec prin toata aceasta tevatura. Inapoi la poveste, domnisoara aceasta (am o vaga impresie ca era colega de birou a celei de mai devreme, insa cat m-au tinut pe mine pe hold s-a pus la punct cu posibilele raspunsuri) ma asculta din nou. Ea e mai vorbareata, imi cere mai multe informatii, intram impreuna pe net sa ne uitam pe la diferite optiuni, ce mai: o doamna. Sunt necesare 4 minute ca sa-mi spuna ca este o problema cu cei care livrau banii sau cu cei care incasau banii, n-am inteles prea bine. Concluzia e ca nu ma poate ajuta ea,  trebuie sa sun la serviciul de E-payment! 🙂

Pai fata mosului, daca stiam ca exista acest numar de la bun inceput as fi castigat aproape o ora din viata pe care mi-as fi petrecut-o altfel, nu pe telefon. Pentru altii aflati in aceeasi situatie, numarul e 021 303 20 60.

Episodul 7 – Cand totul merge bine nu mai e nimic interesant de povestit

Am sunat si am stat din nou pe hold, insa de data asta doar 2-3 minute. Raspunde un tip ok, care ma cearta putin pentru ca as fi gresit eu adresa de mail, si ei de fapt imi scrisesera, dar eu nu primisem nimic, whatever.. DATI-MI BANII BAA!! CAdem la pace, apasa pe butoane mai ceva ca Gigi si in 2 minute intra si creditul ratacitor in casuta lui.

End of story!