Ţara fără de lege

Nu am avut de lucru aseară şi m-am uitat câteva minute la un jurnal de ştiri. Nu are importanţă canalul pentru că, nu ştiu dacă aţi observat, ştirile sunt aceleaşi. Între numeroasele crime, abuzuri şi tâlhării, o ştire s-a strecurat FĂRĂ NICIUN COMENTARIU. Nu sunt omul să înghit pe nemestecate, dar pe lângă asta, gravitatea ei mi-a atras în mod deosebit atenţia. Şi mi-a trezit revolta şi scârba.

Este vorba de cele câteva cuvinte prin care, crainica ne anunţa că delegaţia FMI vine să verifice modul în care România a îndeplinit clauzele din acordul încheiat privind restructurarea agenţiilor şi, ATENŢIE, trimiterea bugetarilor pentru 10 zile în concediu neplătit! Lucru nepermis de legislaţia muncii existentă acum în vigoare! Aţi înţeles? Guvernul a semnat un acord prin care se angaja să respecte o clauză ilegală! A semnat un contract cu o clauză ilegală. A angajat oamenii şi onoarea nenorocitei ăsteia de ţări cu care fac ce vor în respectarea unei clauze pentru care nu au temei legal.

Sila şi revolta mi s-au transformat în vomă. După ce că, de când a izbucnit criza, nu au fost în stare să producă nici măcar o umbră de plan de redresare economică (măsurile luate până acum sunt măsuri sindicaliste şi ţin de CHELTUIREA fondurilor şi nu de rularea sau sporirea lor), după ce orice om cu bun simţ a ajuns să înţeleagă faptul că, pentru noi, criza abia acum începe, acum ne este dat să aflăm ce acorduri penibile şi josnice sunt în stare să semneze.

Dacă această ştire se dovedeşte adevărată, atunci credeţi-mă pe cuvânt că nu există în dicţionar niciun cuvânt suficient de josnic şi niciun blestem suficient de cumplit cu care să fie categorisiţi aceşti derbedei care conduc ţara. Ineptul de Boc şi-a luat bici ca să-l pună pe Parlament? De când până când (afară de visele abulice ale lui Băsescu) Guvernul are în subordine Parlamentul? Mai bine, să ia biciul şi să se biciuiască singur până îi iese prin piele borşul pe care îl are în loc de sânge şi tărâţele pe care le are în loc de creier. Poate măcar aşa se va căi de prostia făcută.

Dragii mei, concluzia e una singură: dacă vreţi să aflaţi singura ţară fără de lege din lume nu trebuie să căutaţi mult. Sunteţi chiar locuitorii ei.

Articol postat de Komicaminolta

Kali mera

Prietenul meu Mihăiţă este la prima lui vizită în Grecia. Au fost cazaţi într-un hotel de care sunt mulţumiţi, mâncarea e bună, vremea e de vis şi apa mării neasemuit de curată. Deci, toate condiţiile ca să se simtă bine. Mai puţin fiica lui care îşi doreşte o saltea de plajă. Momentan, singura problemă a lui este necunoaşterea limbii. Pentru că nu ştie decât o expresie: Kali mera. Dar îi este frică să o folosescă, aşa că foloseşte varianta în limba română de bună ziua ori de câte ori intră sau iese din hotel. Evident, gazdele şi-au dat seama de abilităţile lui şi îi răspund pe măsură, fără exagerări lingvistice, dar pe limba lor. Adică în greceşte.

Melania, soţia lui, îl sfătuieşte că e mai politicos să îşi salute interlocutorii tot pe greceşte; ar fi mai elegant, spune ea. Aşa încât, dialogul de forma Bună ziua-Kali mera avut cu personalul hotelului, s-a transformat în Kali mera-Kali mera. Chiar de a doua zi au început mersul la plajă, ocazie cu care Mihăiţă a descoperit o tonetă cu articole de profil lângă intrarea pe plajă. La insistenţele copilei se hotărăşte ca la prima ocazie să se oprească la tonetă şi să îi cumpere o saltea. Zis şi făcut. În ziua următoare, în drum spre plajă, se opresc la toneta cu pricina şi el, ca un adevărat bărbat, ia taurul de corne şi se adresează vânzătoarei. El: Kali mera! Vânzătoarea: Bună ziua!

Articol psotat de Komicaminolta

Eroul meu..

Acum cateva zile conducatorul garniturii de metrou 1008 si-a pierdut rabdarea cand, in statia Aviatorilor,  cineva a incercat sa forteze usile dupa inchiderea lor. Spre uimirea pasagerilor acesta i s-a adresat prin instalatia de sonorizare a trenului cu urmatoarele cuvinte: “Las-o în morţii mă-sii de uşă!” Pesemne ca nu a fost ziua lui cea mai buna pentru ca in statia urmatoare, la Piata Victoriei, mecanicul s-a adresat din nou calatorilor: „Stimaţi călători, de ce nu lăsaţi uşile să se închidă? V-aţi tâmpit cu toţii, ce aveţi?!“ Asta am aflat-o dintr-un articol aparut in Adevarul, ziarul quality nr.1 in Romania (orice dracu’ o insemna asta).

Nu am aflat de nicaieri cum il cheama pe protagonistul acestei intamplari amuzante, insa eu il consider un erou vreau sa-l declar omul lunii. Inainte sa-mi sariti in cap cu tot felul de argumente de domnisoara si sa-mi spuneti ca este jignitor si nepotrivit modul in care s-a adresat calatorilor dati-mi voie sa va spun ceva: 90 % dintre bucurestenii care circula cu metroul sunt niste imbecili! Il apreciez sincer pe omul asta pentru ca i-a pus la punct in felul lui, desi va fi mai mult ca sigur sanctionat de catre conducerea Metrorex.

Cine s-a plimbat prin underground-ul romanesc stie mai mult ca sigur despre ce vorbesc si o sa va dau cateva exemple.

In primul rand cuvantul de ordine in statiile si pasajele metroului este VITEZA. Toti oamenii alearga parca incercand sa scape de un atac terorist cu gaz sarin. De exemplu, exista o teorie nescrisa conform careia daca ajungi in Unirii 1 si fugi dand din coate cat mai puternic, facand slalom printre oameni si bruscand babaute care se tarsaie ca la ultima spovedanie prinzi metroul de la Unirii 2 (si viceversa). Chiar inainte sa ajunga metroul in statie ii poti vedea pe toti usain boltii romani luandu-si pozitia de start. Se foiesc, se proptesc in calcaie, is strang geanta langa corp, pregatesc degetelul la buton pentru a deschide usa (unde e cazul). Cand inevitabilul se produce si usile se deschid atletii de ocazie tasnesc in turma spre scari grabiti sa fie primii ajunsi.

Al doilea cuvant de ordine este DIBACIA. Ca sa poti merge cu metroul in conditii optime trebuie sa fii dibaci, alunecos, mereu pe faza. Doar asa poti castiga cel mai de pret trofeu pe toate magistralele: locul pe scaun. Astepti de 6 minute metroul si tocmai intra in statie? Dibaciul din spatele tau ajuns de abia 10 secunde se strecoara nevazut si iti ia luat fata cand se deschid usile. Daca este si unul din vitezistii de mai sus nu mai ai nici o sansa, trofeul se duce la el. Ocheste locul liber si este dispus sa isi renege familia pentru a se aseza pe tron.

Al treilea cuvant este NESIMTIREA. De cativa ani Metrorex a incercat sa educe calatorii si sa schimbe modul in care ei folosesc scara rulanta. La fel ca in orice tara civilizata, cine vrea sa “stationeze” sta pe dreapta, cine se grabeste poate merge prin stanga. La noi este vazuta ca o jignire maxima daca il rogi pe nesimtitul care sta pe stanga si tine in spatele lui jumatate de vagon sa se dea la o parte. Te iau toti pensionari la ochi: da ce te bagi dom’ne, unde te grabesti asa? Si culmea frate, astia sunt aceiasi pensionari care alearga ca turbatii dupa trolee si tramvaie Alti nesimtiti sunt aia care se proptesc in usa pentru ca ei trebuie sa coboare pe partea aia peste 5 statii si toti ceilalti trebuie sa ii evite cum pot.

Aici trebuie sa fac totusi o mica paranteza sa spun ca nesimtirea nu este doar a calatorilor, ci si a companiei publice Metrorex. Este o bataie de joc sa astepti 10-12 minute metroul pe magistrala Preciziei – Anghel Saligny la ora 8-9 dimineata, cand lumea merge la munca, dar asta e alta discutie, pentru alt post…

Irealitatea imediată

Prietena şi colega mea Roxana a trebuit să plece într-o delegaţie la Timişoara. Momentul nu a fost cel mai potrivit. Avusese un program foarte încărcat în ultimele săptămâni, atât acasă, cât şi la serviciu. Numai de delagaţia asta nu-i ardea. Ca să nu mai vorbim de faptul că trebuia să stea câteva zile. Iar temerile cele mai sumbre s-au adeverit: şi acolo a avut foarte mult de lucru. Abia aştepta să ajungă la hotelul unde era cazată, că pica moartă până a doua zi.

Dar a venit şi momentul izbăvirii: treaba a fost terminată şi a trebuit să se întoarcă acasă, în Bucureştiul ei iubit. Cum a ieşit de la instituţia unde fusese, s-a repezit la hotel, şi-a luat bagajele în fugă şi tot în fugă a plecat spre gară, dornică de a ajunge grabnic acasă. S-a suit în vagon, şi-a aburcat bagajele în plasă şi s-a aşezat într-un colţ al compartimentului cu jacheta peste faţă, cu gândul la un supliment de somn, cu atât mai mult cu cât ştia că legănatul vagonului o va adormi imediat. Ceea ce s-a întâmplat.

Ca prin vis aude glasul controlorului: Vă rog biletul la control! Buimăcită, cu privirea abulică, dă jacheta la o parte şi, în timp ce scotocea în poşetă după bilet, aruncă o privire pe geam. Ce râu este ăsta aşa de mare? îl întreabă ea pe controlor. Nu este râu, doamnă. Este fluviu şi se numeşte Dunărea. În zece minute ajungem la graniţa cu sârbii!

Articol postat de Komicaminolta

Copia copiei

Astazi am vazut in metrou o babuta care purta pantaloni de trening .. .. Rosper. Erau o copie fidela a unei marci care acum zece ani facea furori in Romania: Prosper. Pe vremea aia nu exista baietas de coltul strazii sau vanzator de taraba care sa nu fi avut macar o haina de fas de la Prosper. Design-ul era atat de inovator incat se asorta de minune cu pantofi de lac negri, cu geaca de piele sau cu basca de muncitor comunist.

Si uitandu-ma la copia copiei ma gandeam cum ar fi ca doua firme pirat din tara piticilor cu ochi oblici sa se dea in judecata. Adibas sa ii dea in judecata pe cei de la Abibas ca le-au furat design-ul furat dupa design-ul Adidas. Ti se incalcesc neuronii, nu?

Mike sa devina marca inregistrata, la fel ca Noika, Pamasonic, Doce & Cabanna si restul sutelor de marci care sunt imitatii ieftine. Ca sa aveti motiv de ras am pus mai jos o selectie cu imitatii ieftine gasita initial pe newspip.com.

 

 

Spagarii

Vă mărturisesc cu mâna pe inimă că mult timp nimeni nu a reuşit să mă convingă de utilitatea blogurilor şi a blogărelii. Ce, îmi ziceam, pe cine interesează ce scriu? De ce m-ar interesa ce scriu alţii? Cui îi foloseşte? Astea sunt manifestări de flăcăiandrii cu coşuri pe faţă. Dar lucrurile s-au schimbat. Încet, încet mi-am dat seama că, o primă utilitate ar fi aceea că oamenii pot face schimb de impresii şi idei nu numai câte doi, ca în e-mail-uri, ci şi public, la fel ca într-o discuţie sau o conferinţă. Îşi pot face publice gânduri sau interese, pot cere păreri sau participa la comentarii etc. Aşa că, am început şi eu să scriu. Dar totuşi, ceva mai lipsea.

Până aseară, când am înţeles că, cea mai mare utilitate a blogului, cel puţin pentru mine, este aceea că poţi refula. Ce altă posibilitate are o furnică asemeni mie, care mişună de dimineaţă până seara întru satisfacerea nevoilor elementare, ca să-şi strige revolta sau mânia? Cui să mă adresez, cine să mă asculte? Cum să îmi golesc sufletul de răul pe care mişeii şi nemernicii mi-l inoculează zilnic? Cui să îi spun nedreptăţile care ne înconjoară?

Văd aseară la un jurnal de ştiri la televizor o ştire oarecum anodină: era vorba despre blocuri construite fără niciun Dumnezeu, cu ferestrele la 20 cm de cele ale blocului vecin, acoperind trotuare sau în dispreţ faţă de orice plan urbanistic. Nu a trebuit ca reportajul să ajungă la final şi sufletul îmi era încărcat de mânie. Aşa cum erau prezentate lucrurile, vina o purtau constructorii, oameni lacomi de bani şi care sunt în stare de orice compromis pentru un câştig cât mai mare. Dar, oameni buni, acesta este doar vârful aisbergului! Pentru că nimeni nu a spus şi nu spune nimic despre cei care au dat avizele! Blocurile alea nu s-au construit singure. Nu poţi face un coteţ în fundul curţii fără un maldăr de avize şi planuri zonale şi de amplasare. Ce ni se sugerează? Demolarea construcţiilor? Pedepsirea constructorilor? Dar câţi dintre şpăgarii din primării au fost jupuiţi de vii? Cărui şpăgar i-a fos exilată familia şi averea confiscată? Câţi dintre şpăgari au fost lapidaţi în piaţa publică? Care şpăgar a fost însemnat cu fierul roşu sau ars pe rug? Câte cartiere de vile de şpăgari au fost rase de pe suprafaţa pământului? Care din ei a primit măcar un scuipat drept pedeapsă?

Aici e problema. Pentru că, datorită avizelor date de ei au fost construite acele blocuri. Ni se prezintă drept vinovaţi întotdeauna nişte oameni care, bine sau rău, dar fac ceva. Nimeni şi niciodată nu spune şi nu propune nimic referitor la şpăgarii care dau avize. Care duc un trai îmbelşugat din furtul cel mai evident, din abuzul cel mai concret. Sunt pline ministerele, băncile şi primăriile de asemenea gunoaie umane. Nu sunt arăţi cu degetul şi condamnaţi ante facto cei care au cerut şi utilizat credite pe care nu le-au mai rambursat. Aţi auzit că a fost împuşcat în cap vreunul din directorii de bănci care au avizat aceste credite neperformante şi au falimentat bănci? I s-a confiscat vreunuia averea şi familia i-a fost urmărită până la a şaptea spiţă?

Nimeni nu spune nimic, nimeni nu face nimic. Cum să nu mă revolt, cum să nu îmi vină să mă dau cu fundul de pământ de neputinţă? Cum să nu îmi vină să urlu de mânie? Cui să-i reclam? Cine mă ascultă? Cine va lua măsuri? Vorbim de democraţie? Căcat. Vorbim de lege? Alt căcat. Vorbim de aplicarea sau respectarea legii? Un şi mai mare căcat.

Articol postat de Komicaminolta

Mai ceva ca nunta Zamfirei

Prietena şi colega mea Roxana a fost invitată împreună cu soţul ei la o nuntă la Râmnicu Vâlcea. Ocazie mult aşteptată de amândoi întrucât activităţile din ultimul timp le diminuaseră mult posibilitatea de distracţie. Deja se vedeau mâncând, bând şi dansând până în zori cu plăcerea pe care numai o masă de nuntă ţi-o poate oferi. Ca de obicei în asemenea situaţii, invitaţia a impus unele cheltuieli suplimentare: o pereche de pantofi noi pentru el, o rochie nouă pentru ea etc.

A venit şi ziua mult aşteptată, aşa că s-au suit în maşină şi au plecat spre Râmnicu Vâlcea. Au plecat devreme ca să aibă timp să se spele şi să se schimbe atât pentru cununia civilă, cât şi pentru cea religioasă. Iar seara… ei bine, seara urma petrecerea pe care o aşteptau cu ardoare. Ajunşi cu bine, s-au cazat la o prietenă de-ai ei din facultate şi au intrat în program. Toate mergeau şnur, mirii şi invitaţii nu mai puteau de bucurie, ziua era caldă şi senină. Pe la ora opt seara au început să se strângă pentru petrecere. O curte întreagă fusese acoperită de un cort uriaş, iar o orchestră renumită în oraş a început să interpreteze melodii de succes. Şi petrecerea a început! Cu dans, cu muzică şi voie bună.

Undeva, după orele unu din noapte, mirele simte nevoia să meargă la toaletă. Acesta fusese amenajată în fundul curţii, ascunsă după o magazie. Ajunge mirele acolo şi dă să intre în cabină, dar zgomote ciudate îl opresc. Evident că cineva era în cabină. Ascultând cu atenţie, descoperă că, de fapt, nu era o persoană, ci două! Rămâne înmărmurit suficient timp ca să recunoască unul din glasuri ca fiind al proaspetei sale soţii. Scandalizat se repede la uşă şi aproape că o smulge. Oroare! În cabină, proaspăta lui soţie se chinuia să întreţină o relaţie sexuală cu naşul. Imediat a izbucnit scandalul şi chiar bătaia. A fost nevoie de intervenţia poliţiei ca să liniştească spiritele. Oricum, pe la ora două petrecerea era spartă, motiv pentru care, Roxana şi soţul ei au fost nevoiţi să se întoarcă acasă. Dar nu numai ei, ci şi restul nuntaşilor au plecat pe al casele lor, mai mult sau mai puţin mohorâţi.

Printre ei se afla şi fotograful angajat ca să facă poze pe toată durata nunţii. Omul nu era la prima solicitare de acest fel, aşa că îşi anunţase soţia că nu va veni mai devreme de ora şase dimineaţa. Într-un fel, omul era mulţumit de turnura evenimentelor pentru că se vedea recuperând câteva ora bune de somn. Ajunge acasă şi, tiptil tiptil ca să nu-şi deranjeze consosarta, deschide uşa şi se strecoară în sufragerie. Se dezbracă mişcându-se ca un fur şi deschide uşor uşa dormitorului. La lumina slabă a unei lămpi de veghe ascunsă după o comodă îşi vede nevasta prinsă într-o partidă de amor nebun cu un altul!

În noaptea aceea a fost nevoie de o a doua intervenţie a poliţiei…

Articol postat de Komicaminolta

Treptele profesionale in Fan Courier

Pe 31.07.2009 Fan Courier posta urmatorul anunt pe site-ul oficial:

Te invitam sa te alaturi echipei noastre de curieri sau daca esti deja membru te felicitam si te invitam sa pasesti pe urmatoarele trepte profesionale :

– Junior Courier

- Basic Courier

- Advanced Courier

- Senior Courier

- Top Courier

Anuntul este ambiguu din start: se adreseaza atat celor care vor sa se angajeze cat si celor deja angaajti la companie. Sa inteleg ca nu exista informari interne si toti angajatii afla despre treptele profesionale intrand pe net?

Mi-as fi dorit sincer sa aflu mai multe despre “beneficiile” si “avantajele” diferitelor trepte profesionale la Fan Courier. In lipsa unor informatii concrete nu pot sa fac decat ceea ce fac romanii mai bine: sa-mi dau cu presupusul:

Junior Courier : Esti un tanar plin de viata care se apuca de primul job sau un disponibilizat morocanos care se reangajeza constrans de nevoi. Titlul de Junior nu iti ofera prea multe avantaje si beneficii. Nu poti sa conduci nici un vehicul (biciclete sau scutere incluse) si trebuie sa mergi pe jos sa iei comenzi. Ai insa dreptul sa porti spray paralizant impotriva cainilor, ai dreptul sa faci cafele sefilor cand esti la birou si ai dreptul la salariul minim pe economie. Zambeste, ai restul scarii rulante profesionale in fata ochilor.

Basic Courier: Daca ai ajuns la acest nivel te numeri printre cei 40% dintre Juniori care nu si-au dat demisia. Cel putin nu inca. Primesti propriul scuter personalizat cu fulgere si casetofon incorporat in sa pe care ai voie sa il iei in weekend acasa. Faci in continuare cafele si xerox-uri in putinele zile cand stai la birou si nu la voia fortelor naturii, insa acum ti se spune multumesc. Salariul e aproape acelasi dar ai mult mai multe beneficii.

Advanced Courier: Esti acum la jumtatea drumului pe scara Fan Courier. Opreste-te si bea putina apa. Ai ajuns sa conduci duba companiei, ai un salariu bunicel si poti sa faci combinatii cu masina in zilele libere. In categoria bonus primesti un training gratuit despre cum sa parchezi in locuri interzise, cum sa prinzi suta intre doua semafoare pe Calea Victoriei, cum sa flegmezi la o distanta cat mai mare si cum sa sustragi lucruri din colete fara sa te prinda cineva.

Senior Courier : Iti mai aduci aminte cum erai la inceput de drum? Prin cate ai trecut ca sa ajungi aici? Aveai mai multe sanse sa castigi la loto sau sa te loveasca meteoritul insa iata-te. Conduci TIR-ul noaptea intre orase, ai o armata de Juniori la dispozitie care tremura doar cand te vad, toate secretarele regionale te doresc si toti colegii te invidiaza.

Top Courier : Tu esti miezul, crema, samanta, matricea, the ONE! Te plimbi cu elicopterul ca sa-i duci catelul Zavorancei la frizer, ii cumperi lui Ion Ion coca din Columbia si ii aduci lui Base vodka aia buna care ii place lui de la Sankt Petersburg. Ai pupat posterioare, ai injunghiat colegi pe la spate, ai facut comisioane pentru sefu’ in miez de noapte insa totul s-a meritat. Poza cu tine troneaza maiestuos pe holul institutiei si esti invitat la conferinte motivationale pentru aia micii. Esti maestrul shaolin al coletelor.

Din perlele lui Vanghelie

1. Nu există fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare.
2. Numai cine nu lucrează nu poate să i se impute că poate să fie şi mici greşeli, dar nu astea
3. De când mă ştiu eu copil, mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi.
4. Cine nu are loc de mine… nu mă interesează… să se înghesuieşte!
5. Acel tânăr care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur.
6. Soarta mea a fost hotărâtă de destin.
7. Vocea mea se va face auzită oriunde. Şi pe sub apă.
8. Sunt oameni tineri, oameni care sunt prezenţi aici în faţă şi pe care vreau să le mulţumesc.
9. În ultimii cinci ani este anormal să mergem cu maşinile şi cu transportul în comun care mergem.
10. Deci prezenţa mea e datorită stării Bucureştiului în care ne aflăm.
11. M-am săturat să facem dosare noi lor şi noi nouă.
12. Tre să vedem cum putem să rezolvam o parte din problemele românilor şi nu cu asemenea formule de a spune ce tre să înveţe românii şi unde găsesc pe goagal, gagal cum, gugal gagal gulgal aşa. Unde găsim păpădia unde găsim nu ştiu ce şi unde ne interesăm de Herodot.

Articol postat de Komicaminolta

Cum sa evitati gripa porcina … NOT!

Cine crede ca autoritatile romane se culca pe o ureche in fata noii amenintari a virusului AH1N1 se inseala. Functionari din toata tara s-au intalnit in zeci de comitete, au stat sute de ore peste program, au audiat nenumarate personalitati din domeniul sanatatii, exeperti epidemologi de renume mondial, porci din diferite partide politice. Scopul punerii in miscare a acestui urias angrenaj birocratic este siguranta cetateanului roman.

Ministerul Sanatatii a intocmit o lista cu 5 lucruri care ne vor apara de Virus! Scurt, la o obiect, punct ochit punct lovit. Asadar, uite cum putem incerca sa pacalim gripa porcina urmand intocmai sfaturile Ministerului Sanatatii postate pe site-ul oficial:

- Se vor evita pe cât posibil aglomeraţiile.

Usor de zis, greu de facut. Cum dracu sa te duci la munca dimineata si sa eviti aglomeratia? In trolee si autobuze e carnagiu, in metrou ai mai multe sanse sa castigi la 6/49 decat sa prinzi loc pe scaun. Nici macar cu masina personala nu esti mai protejat. De cate ori deschizi geamul sa tipi la prostul din fata care a lasat 2 sa se bage in fata lui sau ca sa-i dai o flegma motociclistului tupeist care avea pretentia sa te dai mai in dreapta 10 CM risti sa intri in contact cu virusul..

- Nasul şi gura vor fi acoperite cu batista personală în timpul strănutului sau al tuşitului. Batistele personale nu se împrumută.

Perfect de acord. Batista personala nu se imprumuta. Ca d-aia e personala, nu? N-am vazut sincer nici un gentelman in metrou care sa-i imprumute doamnei de langa el care tuseste batista lui plina cu muci. Nu prea am mai vazut deloc oameni cu batiste la piept, decat prin Cismigiu, in coltul veteranilor. Daca stau sa ma gandesc mai bine, nu prea mai vad oameni care pun mana la gura, ce sa mai vorbim de batista.

- Mâna nu va fi dusă la ochi sau la gură decât după ce a fost spălată cu apă şi săpun.

Si ce altceva nu mai ai voie sa duci la gura? M-am saturat eu de toti taranii cu care ma intersectez prin bude la diverse baruri/terase si ii vad cum ies fara macar sa dea cu niste apa in scarba pe maini. Parca imi si imaginez ca se aseaza langa prietena lor, incep sa o mangaie pe fata si ca sa fie meniul complet ii baga putin degetul in gura intr-un joc erotico/porno. Astia sunt speriati de sapun ca dracul de tamaie, cum sa se spele astia pe maini? Sa monteze cismele cu apa si sapun pe matasari sau alte locuri de interes strategic.

- Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezintă semne clinice evidente de afecţiuni acute respiratorii (febră, tuse, strănut, ochii congestionaţi etc.)

Eu am o vaga impresie ca daca ajungi sa observi aceste simptome la o persoana esti deja contaminat. Stai inghesuit in troleu, te tii de o bara ca si cum viata ta depinde de asta in timp ce niste babe iti dau coate si te calca pe pantofi ca sa ajunga la usa ca trebuie sa coboare peste 4 statii, simti o mana pe cur si e de la un barbos transpirat, cu camasa soioasa lipita de maieu. Iti arunca o privire languroasa si iti tuseste in fata la care tu il intrebi: Nu va suparati, aveti gripa porcina? Daca aveti o sa va rog sa mergeti in fata masinii, sa nu ma contaminati.

Sa nu mai zic nimic de vre-un IT-is care i-a rupt gura pe CS 1.6 la birou si se indreapta grabit spre casa, cu ochii rosii. Daca il vede patrula de jandarmi il baga direct la duba si il livreaza la sectia boli infectioase.

- Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei se vor izola de restul familiei şi se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

Femeile se vor izola in mall-uri, de preferat la pantofi insa in cazuri de urgenta pot sa se refugieze si in acele magazine semnalizate cu “Sale” sau “Promotie”. Barbatiii se vor izola de restul familiei la bodega de cartier, alaturi de alti bolnavi de gripa noua. Acolo vor incerca sa ucida virusul prin alcool ieftin, contrafacut, in combinatie cu fum de Monkey sau Saint George. Copiii s-au izolat preventiv in camerele  lor si rup messengerul in doua.

Sa mai zica cineva ca in Romania se iau masuri doar in al doispelea ceas, de ochii presei sau, mai exact, al alegatorilor.